Monitorul de Făgăraș - Ziarul care stă de vorbă cu oamenii!

Home Rețete by Florin Baki Arborele vieţii
Arborele vieţii

 

     ,,Naşterea ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii lumina cunoştinţei; că întru dînsa cei ce slujeau stelelor, de la stea s-au învăţat să se închine Ţie, Soarelui dreptăţii, şi să te cunoască pe Tine, Răsăritul cel de Sus, Doamne, slavă Ţie“. (Troparul Naşterii Domnului)


Povesteau bătrînii…
 

     Povesteau bătrînii cei de demult că mulţi au căutat Arborele Vieţii, împăraţi regi, viteji şi conducători de oşti. Au plecat să găsească copacul despre care se spunea că acela care va ajunge la el va căpăta nemurirea. Mulţi au plecat peste mări şi ţări, dar nu s-au mai întors. Au căutat în zadar întreaga viaţă, dar în cele din urmă moartea i-a găsit înainte ca ei să descopere viaţa veşnică. Unii au căutat în sibile, alţii în ghicitori, iar ceilalţi în cărţi. Se vorbea şi despre o stea care va arăta locul, dar totul e să aştepţi arătarea ei. ,,Dacă nu aşteptaţi să se ivească steaua vă veţi rătăci degeaba prin pustiuri“ le spunea un înţelept celor ce se pregăteau să plece. Nu l-au ascultat şi au mers în zadar o viaţă de om lăsînd în urmă tovarăşi de drum, cai, merinde şi arme. Arborele acela era comoara întregii omeniri, nicio bogăţie nu se putea compara cu acel dar al Cerului. Unii spuneau că este ascuns într-o peşteră misterioasă, acolo unde cerul se uneşte cu pămîntul.

Fecioara Maria şi pruncul Iisus
 

      Palatul din cer răsuna de cîntece diafane şi necunoscute urechilor omeneşti. Ostaşii înaripaţi stăteau de-o parte şi de alta, îmbrăcaţi în armuri, coifuri pe cap, scuturi şi săbii de foc în mînă. Erau păzitorii de la porţile de aramă ale Cerului. Muritorii le mai spun porţile văzduhului. Aici, Luceafărul care s-a războit cu îngerii săi împotriva Tronului Divin au fost smulşi de către Mihail şi cetele lui de războinici şi azvîrliţi pe pămînt. Aceşti fii renegaţi ai lui Dumnezeu au semănat aici nenorocirea. ,,Fiii lui Dumnezeu, văzînd că fiicele oamenilor sînt frumoase, şi-au ales dintre ele soţii, care pe cine a voit…În vremea aceea s-au ivit pe pămînt uriaşi, mai cu seamă de cînd fiii lui Dumnezeu începuseră a intra la fiicele oamenilor şi acestea începuseră a le naşte fii: aceştia sînt vestiţii viteji din vechime“ spune Cartea Omenirii. Tatăl, Atotţiitorul celor de sus şi a celor de jos, şi-a ales un popor, aici pe pămînt, care să-i stîrpească pe fiii şarpelui. Aceştia sînt de fapt zeii neamurilor: îngerii care au căzut din cer. Omenirea întreagă aştepta cheia spre Arborele Vieţii dar acea cheie era ascunsă sufletelor mîndre şi orgolioase. ,,Totdeauna fără dorinţă să fim găsiţi/dacă adîncului mister i-am dat glas/Dar dacă dorinţa mereu în noi va fi/Marginile ei e tot ce vom vedea“ spuneau înţelepţii. ,,Să nu lauzi şi să nu foloseşti oameni cu îndemînări deosebite este calea să-i împiedici pe oameni să ajungă la rivalităţi între ei; să nu lauzi lucrurile care sînt greu de procurat este calea sigură să îi împiedici să devină hoţi; să nu le arăţi ce este posibil să fie rîvnit este calea să le împiedici mintea să se tulbure. Prin urmare, în exerciţiul cîrmuirii, înţeleptul le goleşte minţile, le umple burţile, le slăbeşte voinţele şi le întăreşte oasele. În tot timpul încearcă să-i ţină în neştiinţă şi lipsiţi de dorinţe şi unde sînt din cei care au ştiinţă, să-i împiedice să creadă că pot acţiona după ştiinţa lor. Unde există această abstinenţă în acţiune, buna ordine este universală. Este asemenea golului dintr-un vas, iar îmbrăţişîndu-l, trebuie să ne păzim de orice fel de plinătate. Cît de adîncă şi de insondabilă este, ca şi cum ar fi Străbunul respectat al tuturor lucrurilor!“ spune înţeleptul. Războnicii cerului băteau în scuturile de aramă cu garda săbiilor în timp ce un tînăr îşi făcea loc pe cărarea aşternută de ei. Era îmbrăcat în veşmînt de lumină şi ţinea în mînă un sul. Numele său era Elgabar- Voievodul şi avea rolul de ambasador al Celui Fără Ani. Uşile uriaşe poleite cu aur se dădură la o parte, iar mesagerul intră în Sala Tronurilor. Pe un jilţ de foc stătea ,,Cel ce este“, iar de-a dreapta Sa stătea Fiul avînd chip de foc, dar ochii blînzi ca aceia ai unui miel. Pe umăr avea un porumbel alb. ,,Apropie-te Elgabar!“ se auzi vocea puternică a Celui cu ochi de miel. De pe scaunul de foc se auzi un glas care nu se poate asemui nici măcar cu tunetul. Palatul se cutremură, iar porţile şi ferestrele au început să se clatine: ,,Elgabare! Să te duci în Nazaret, cetatea Galileii, la Maria, Fecioara, care vieţuieşte în mare sfinţenie, în casa dulgherului Iosif, logodnic păzitor al ei, şi să găseşti loc iscusit, ales şi vrednic întrupării iubitului Meu Fiu. Du-te, dar vezi să nu spăimîntezi sufletul ei, căci este Fecioară bună, curată, nevinovată şi cu aleasă viaţă sfîntă“. Voievodul se înclină cu faţa la pămînt şi ieşi din palat. Ajunse la o stîncă şi privi în hău, apoi se aruncă în genune. În timp ce cădea se prefăcu într-un fulger orbitor. Mijeau zorile în Nazaret, păstorii îşi duceau turmele la păscut, iar femeile se duceau cu ulcioarele la izvor să ia apă pentru de-ale casei. Într-o colibă din chirpici, cum aveau majoritatea locuitorilor, stătea o copilă de o frumuseţe neasemuită. Ochii ei albaştri erau ca zenitul senin al cerului şi ca apa de zefir a mării. Vecinii o mai alintau ,,Steaua mării“. Fecioara citea din suluri nişte poveţe de înţelepciune. Poporul sfînt al lui Dumnezeu, care zăcea acum sub cizma cotropitorilor romani. Poporul care îi alungase pe fiii şarpelui, care s-a războit cu ultimele progenituri ale uriaşilor curăţind Canaanul de venin, aştepta acum Izbăvirea. Nu era fiu, fiică, bătrîn, tînăr, copil sau bărbat care să nu cunoască Legea. Dintr-o dată întreaga cameră se umplu de o lumină orbitoare, iar sulurile îi căzură tinerei din mînă. Îşi puse mai întîi mîinile la ochi, după care lumina păli încet-încet şi văzu înaintea ei un tînăr majestuos, îmbrăcat cu armură şi coif, ca un soldat dar, spre deosebire de oştenii obişnuiţi, făptura avea aripi. Doar în poveştile mamei sale, Ana, pe care i le spunea cînd o adormea, mică fiind, a mai auzit ea de asemenea făpturi. ,,Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvîntată eşti tu între femei!“ Tînăra se uita la el şi îşi punea în gînd tot felul de întrebări. ,,Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu. Şi iată vei lua în pîntece şi vei naşte fiu şi vei chema numele Lui Iisus. Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt Se va chema şi Domnul Dumnezeu Îi va da Lui tronul lui David, părintele Său. Şi va împărăţi peste casa lui Iacov în veci şi Împărăţia Lui nu va avea sfîrşit“. Tînăra îi spuse: ,,Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?“ Atunci oşteanul i-a spus: ,,Duhul Sfînt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfîntul care se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu Se va chema. Şi iată, Elisabeta, rudenia ta, a zămislit şi ea fiu la bătrîneţea ei, şi aceasta este a şasea lună pentru ea, cea numită stearpă“. Fecioara îşi înclină capul şi spuse: ,,Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvîntul tău!“ Făptura dispăru din faţa Mariei, iar camera a început să fie inundată de o altă lumină.

 

    


Steaua şi magii
 

     Focul pîlpîia în vatră în timp ce un bătrîn înţelept îşi ţinea nepotul în braţe. În jurul său alţi ţînci stăteau cu privirea aţintită spre el. Bătrînul cu barbă albă, pînă la brîu, nu îşi terminase tolba cu poveşti iar ţîncii nu avea nici somn şi nici astîmpăr. Era Baltazar, prinţul Arabiei, magul renumit şi aventurierul cel mai cunoscut şi căutat de cei mai mari scriitori pentru poveştile sale. La brîu avea un cuţit cu teacă de jad, primit de la împăratul Chitaiului pe cînd se afla în peregrinările sale. ,,Mai vrem să ne spui povestea Arborelui Vieţii şi a bulgăraşului de aur!“ i-au cerut pruncii în cor. ,,Eram tineri, viteji şi căutători în stele. Acest meşteşug l-am moştenit de la părinţii, bunicii şi strămoşii noştri şi ai voştri. Oamenii ne spuneau magii şi veneau la noi cu tot felul de necazuri. Eram cei trei prinţi vestiţi ai deşertului: Baltazar, Melchior şi Gaspar. Părăsisem Caldeea noastră să mergem în căutarea Arborelui Vieţii. Un bătrîn ne spuse să aşteptăm mai întîi să se ivească steaua pentru că altfel vom merge fără nicio ţintă şi ne vom lăsa oasele în deşert, aşa cum au mai făcut-o şi alţii înaintea noastră. Eram tineri, neînfricaţi, îndrăzneţi dar nu şi nesocotiţi la minte pentru că ne-am deprins cu înţelepciunea bătrînilor noştri. Deodată, Gaspar a strigat: Steaua! Era semnul aşteptat. Era drumul vieţii noastre. Am plecat de aici, din Ninive, apoi ne-am îndreptat spre Mosul şi Assur. Am trecut Tigrul pînă la Sippar, după care ne-am îndreptat spre Cutu, Nippur, Laga şi am ocolit Babilonia prin Larsa, Ur, Borsippa, Babioln şi Accad. Apoi ne-am continuat drumul pe Eufrat pînă la Dura Europos. De aici am pornit prin deşert. Nu ne-au lipsit aventurile. Am fost atacaţi de lotrii deşertului, bandiţii negri care prădau caravanele. Am lăsat în nisipul deşertului mulţi dintre vitejii noştri, dar şi mai mulţi tîlhari. Am tăiat deşertul şi ne-am oprit mai întîi la Palmira, care era o adevărată oază, iar apoi ne-am îndreptat spre Biblos şi, în sfîrşit, am ajuns la Damasc. Aici ne-am oprit într-un tîrg pentru a lua merinde şi a cumpăra arme noi cu mărgelele de rubin pe care le aveam cu noi. Apoi am luat mult aur, smirnă şi tămîie de la negustorii ce veneau din Indii. Ne-am îndreptat apoi spre Tir şi am trecut prin Sidon pînă ce am ajuns la marginea Libanului, de unde am zărit Palestina. În tot acest timp steaua mergea înaintea noastră, iar noi ne întorceam şi mergeam tot după ea. Dacă steaua făcea vreun ocoliş, noi trebuia să fim atenţi la drumul pe care-l face astrul. După socotelile noastre ne-am dat seama că această stea este cheia spre poarta Arborelui vieţii. Am lăsat în urmă Rabbat Amonul şi ne-am dus după stea, pînă la Ierusalim. Aici domnea Irod, omul romanilor şi tiranul poporului său. Irod era fiul unuia ce se numea Antipater, dar nu era iudeu pur pentru că taică-său era idumeu. Iulius Cezar l-a numit pe Antipater procurator al Iudeii. Tot acesta l-a numit şi pe Irod, fiul său, prefect militar al Galileii de Nord. Irod era rău şi crud, dar conducea cu mînă de fier. A stîrpit tîlhăria la drumul mare şi a fost apoi avansat prefect militar al provinciei Coele-Siria. Senatul roman i-a oferit titlul de rege al iudeilor şi a fost confirmat de către Octavian Augustus. A fost un constructor bun dar şi-a căsăpit fiii ca să nu-i ia locul“ relata înţeleptul.

Ierusalimul
 

     ,, Steaua s-a îndreptat spre Ierusalim, oraşul lumii. De aici profeţii evreilor au proorocit ceea ce noi am văzut cu ochii noştri, şi de atunci, cînd ne-am întors acasă, am luat cu noi Arborele Vieţii, pe care niciun om nu l-a mai găsit după noi, pentru că ei nu ştiu ce caută, dar nouă ni s-a revelat, nu după vrerea noastră, ci după cea a Stăpînului care domneşte dincolo de toate. Măreţul oraş este aşezat în dealurile lui Iuda, nu departe de Marea Mediterană şi Marea Moartă. În Răsăritul său se află Muntele Măslinilor,iar trei văi adînci se unesc în Valea Siloamului. Într-acolo ne-a dus pe noi steaua. Ne-am lăsat caravana şi oştenii la porţile palatului şi am intrat doar eu împreună cu Melchior şi cu Gaşpar. În timp ce mergeam spre drum ne-am dat seama că Arborele Vieţii este, de fapt, un nou rege la naşterea căruia trebuie să asistăm. Am trecut printre oşteni şi ne-am dus acolo unde ne aştepta Irod, încpărerea unde-şi avea mai precis tronul. Era o sală întunecată şi rece. Ne-am dus în faţa lui, ne-am închinat şi am lăsat acolo darurile ce se cuveneau, apoi am întrebat: Unde este regele Iudeilor, Cel ce s-a născut? Căci am văzut la Răsărit steaua Lui şi am venit să ne închinăm Lui. Irod se uita la noi, privirea lui era de gheaţă, fără niciun sentiment, inima îi era un sloi. Irod şi-a adus sfetnicii şi preoţii să-i întrebe despre ce vorbim. În Betleemul din Iudeea, căci aşa a spus proorocul: Şi tu, Betleeme, pămîntul lui Iuda, nu eşti nicidecum cel mai mic între căpeteniile lui Iuda, căci din tine va ieşi Conducătorul care va paşte pe poporul Meu Israel a spus unul dintre ei. Irod ne-a chemat apoi doar pe noi şi ne-a spus: Mergeţi şi cercetaţi cu de-amănuntul despre prunc, şi, dacă Îl veţi afla, vestiţi-mi mie, ca, venind şi eu, să mă închin Lui. Ştiam însă ce nutreşte în sufletul său, şi de aceea nici nu ne-am mai întors la el. Aşa am întîlnit Arborele- Regele întregului Univers, nemuritorul despre care au povestit atîţia înţelepţi de la o margine la alta a lumii” relata urmaşilor, Baltazar.

Betleemul
 

     ,,Steaua a stat pe loc cînd am intrat la Irod cel Mare, dar după ce noi am ieşit a început iarăşi să pornească spre Sud. Aşa am aflat noi Betleemul. Se tălmăceşte ,,Casa pîinii“. În vechime evreii îi spuneau Efrata. În apropiere se află mormîntul Rahelei, soţia lui Iacob. Aici au trăit strămoşii regelui David. Aici, la marginea oraşului, am întîlnit ceea ce ochii mei nu credeau că vor vedea vreodată şi am auzit ceea ce urechile mele nu credeau că vor auzi. Steaua s-a oprit pe loc, în dreptul unei vîrloage, ca un fel de peşteră. Auzeam peste tot o muzică cîntată de fiinţe venite dintr-o altă lume. Am crezut că Cerul mi-a luat minţile pentru că vedeam tot felul de fiinţe cu aripi ce se coborau din cer de pe o scară. Cînd credeam că nebunia îmi dă tîrcoale m-am liniştit pentru că şi tovarăşii mei de drum au văzut aceleaşi lucruri ca şi mine. Stelele străluceau pe cer ca nişte lămpaşe pentru că am ajuns la Betleem noaptea. În dreptul peşterii stătea o femeie neasemuit de frumoasă. ,,Ştiu ce căutaţi, Arborele Vieţii, veniţi înăuntru“ ne-a îndemnat ea şi ne-a făcut semn să intrăm. Numele ei era Salomeea, moaşa regelui ce tocmai se născuse. Am intrat înăuntru şi am văzut un om înalt, între două vîrste, dar în putere şi o femeie de o frumuseţe îngerească. Femeia purta în braţe un prunc ce părea ca un bulgăre de aur. Mînuţele lui se jucau cu făpturile cu aripi ce roiau în jurul lui. Fruntea îi era învăluită de un nimb de foc. Ne-am dat seama că era Regele Lumii care tocmai s-a născut. Femeia a luat pruncul şi l-a pus într-o iesle, acolo erau şi nişte boi care suflau peste el ca să-l încălzească. Am îngenuncheat în faţa lui, iar Melchior i-a dăruit mamei aurul spunîndu-i: ,,Primeşte, o doamna noastră, darul ceresc!“. Gaspar a luat tămîia şi a rostit: ,,Puterea spiritului este a ta, fiule!“. Eu am luat smirna şi am spus: ,,Iată, pruncule, semnul regalităţii tale!“ Bărbatul femeii se numea Iosif şi am intrat în vorbă cu el. ,,Am plecat din Nazaret şi am venit aici, locul strămoşilor mei, ca să ne înscriem după porunca cezarului August. Siria este guvernată de Quirinius. Soţia mea a fost prinsă de durerile naşterii, dar nu am găsit niciun loc de popas în cetate, aşa că ne-am refugiat aici“. Părea că cerul s-a coborît pe pămînt şi s-au unit într-un singur corp. Au intrat apoi, într-un tîrziu, şi nişte păstori care spuneau că îngerii i-au trimis acolo. Se auzea de peste tot: ,,Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pămînt pace, între oameni bunăvoire!“ Iar noi înţelegeam aceste rînduri în limba noastră. Atunci ne-am văzut stînd în faţa Arborelui Vieţii- pruncul coborît din cer ca să aducă oamenilor nemurirea şi să le schimbe inimile. Laşitatea, ura, invidia, răzbunarea, pizma, răutatea, egoismul, frica, am simţit că toate acestea s-au topit din inimile noastre şi ne-au transformat într-o clipă. Lacrimile şiroiau pe obrajii noştri şi priveam bulgăraşul de aur din faţa noastră- pruncul trimis din cer pe pămînt, Fiul Cerului. Cei de departe îi psuneau Fiul Zeilor, dar oamenii aceştia credeau doar într-un singur Zeu- Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov- strămoşii lor. Spuneau că acest copil era Fiul lui Dumnezeu venit în lume ca să-i mîntuiască pe oameni. Am îngenuncheat cu toţii şi am lăsat momentul să ne învăluiască pe toţi. Am plecat înapoi, spre ţara noastră lăsînd în urmă Palestina. Pe drum am aflat că Irod şi-a pus slugile să ucidă toţi pruncii de la doi ani în jos ca să-l poată stîrpi şi pe rege. Dar Iosif cu Maria au luat pruncul şi au plecat în Egipt unde au rămas pînă la moartea tiranului. Noi ne-am întors şi am adus aici tot ceea ce am păstrat în inimă. Mai tîrziu m-am întors, după ani şi ani, cu treburi la Ierusalim. Acolo am văzut un tînăr ce-şi ducea crucea spre Locul Căpăţînii. Era plin de răni. Privirea mea s-a întîlnit cu privirea Lui, nu am putut uita acei ochi albaştri, apoi am văzut-o şi pe Maria în mulţime. O femeie a ieşit şi i-a şters faţa. Era el, pruncul căruia îi lăsasem darurile regalităţii, era Regele. L-au răstignit, dar apoi a Înviat din morţi. M-am întors spre ţara noastră cînd am poposit la un rîu. Acolo ne-am adăpat cămilele. Din apropiere am simţit că cineva mă priveşte. Era El, se uita zîmbind la mine cînd am căzut în genunchi. Iisus şi-a pus mîna pe capul meu şi m-a binecuvîntat. Cînd am ajuns acasă mi-am dat seama că acea călătorie după stea nu s-a sfîrşit, şi nu se va sfîrşi niciodată. Pentru că Arborele Vieţii trebuie păstrat mereu în sufletele noastre prin bunătate, smerenie, dragoste, dăruire, milostenie, ajutor şi abandonare în mîna lui Dumnezeu“ şi-a încheiat povestea bătrînul Baltazar.  (Ştefan BOTORAN)

Comments
Comentariu nou Cautare
La multi ani!  - Sanatate si belsug   |30-12-2017 06:39:51
La multi ani! Un An Nou plin de sanatate si belsug.
Scrieti comentariu
Nume:
Email:
 
Titlu:
 
Va rog sa introduceti codul anti-spam pe care il puteti citi in imagine.

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."

 

În ediţia tipărită

Becleanul, centru international de folclor

 

     Primul festival internaţional de folclor organizat în Ţara Făgăraşului va avea loc la Beclean, în ziua de 19 ianuarie 2018. Iniţiativa este curajoasă şi aparţine edililor comunei Beclean şi Ansamblului folcloric ,,Junii Becleanului de pe Olt”. Comuna Beclean şi deopotrivă toate comunele din Ţara Făgăraşului vor fi în sărbătoare vineri, 19 ianuarie, iar începînd cu ora 16.00 uliţele satului Beclean vor înflori sub auspiciul portului popular specific zonelor participante la prima ediţie a acestui festival.(continuare doar în ediţia tipărită)

Citește mai departe...
 
,,Pedeapsă maximă pentru poliţistul-pedofil“

 

     Cazul poliţistului pedofil din Bucureşti, Eugen Stan de la Biroul Rutier al Secţiei 18, a afectat imaginea Poliţiei Române Mediatizarea cazului a şocat opinia publică, iar cetăţenii aşteaptă, pe de o parte, pedepsirea agresorului, dar şi aflarea numelor şefilor din Poliţie care au muşamalizat acţiunile pedofilului poliţist vreme de 9 ani. (continuare doar în ediţia tipărită)

Citește mai departe...
 
HOROSCOP: 2018 aduce schimbări radicale pentru multe zodii
  

      Toate semnele zodiacale au şansa să îşi schimbe viaţa în 2018, totul ţine însă de felul în care vor acţiona şi de modul în care se vor mişca planetele. (continuare doar în ediţia tipărită)

 

Caută in site ...

Vizitatori online

Avem 908 vizitatori online

Curs valutar BNR

Vremea in Fagaras

Poze din Făgăraş şi Ţara Făgăraşului

3.JPG

Cartea

Statistici

Membri : 14
Conţinut : 740
Număr afişări conţinut : 3992211

FaceBook

Informatii utile

Horoscop zilnic



Ziare