Monitorul de Făgăraș - Ziarul care stă de vorbă cu oamenii!

Home Ştirile locale Sfîntul Ierarh Nicolae, făcătorul de minuni
Sfîntul Ierarh Nicolae, făcătorul de minuni Email
Luni, 04 Decembrie 2017 20:33

 

      Îndreptător al credinţei şi chip blîndeţelor, învăţător înfrînării te-a arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai cîştigat cu smerenie cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Nicolae, roagă pe Hristos Dumnezeu să mîntuiască sufletele noastre“.
(Troparul Sărbătorii)


Miercuri, 6 Decembrie, prăznuim una dintre cele mai frumoase sărbători care deschide porţile bucuriei spre ziua Naşterii Speranţei neamului omenesc, Naşterea Domnului. Este ziua Sfîntului Nicolae, Moş Nicolae, aşa cum îl aşteaptă cu nerăbdare micuţii care, decuseară, îşi aşează papuceii lîngă pat, să fie surprinşi dimineaţa cu daruri frumoase. Sînt darurile speranţei şi ale bucuriei, aşa cum a făcut Sfîntul Nicolae cu mai bine de o mie de ani în urmă. 


Originea sărbătorii
Originea sărbătorii se află în vremea prigoanelor împotriva creştinismului, pentru că Sfîntul Nicolae este unul dintre martirii închisorilor păgîne. La primul Sinod Ecumenic de la Niceea, mulţi dintre cei care au participat acolo purtau încă rănile caznelor la care au fost supuşi pentru credinţa în Hristos. Sfîntul Nicolae se afla printre ei. A trăit în vremea prigoanei lui Diocleţian şi Maximian, coregentul acestuia. Se pare că Sfîntul Nicolae a suferit sub două prigoane: cea a lui Diocleţian (284-305), a opta prigoană sau persecuţie împotriva creştinilor care s-a manifestat prin demolarea bisericilor, arderea cărţilor sfinte, destituirea creştinilor din funcţiile publice. Creştinii din tagma de jos erau transformaţi în sclavi, iar preoţii erau obligaţi, împreună cu ceilalţi creştini, să sacrifice zeilor, Eusebiu de Cesareea spunea că execuţiile se făceau în masă. A doua prigoană a fost cea a lui Maximianus Daia în Orient (312) care a fost vicleană şi perfidă, prin calomnii şi depoziţii oficiale false împotriva creştinilor, un fel de ,,corectitudine politică“. Nicolae este un sfînt al martiriului, dar şi al victoriei pentru că numele său vine de la Nike, victorie. În limba greacă, la acest cuvînt, se asociază şi planul spiritual, pentru că puterea este un dar al forţei divine.

Nicolae, personaj istoric
Sfîntul Nicolae este personaj istoric şi a trăit în vremea prigoanelor instituite de împăraţii Diocleţian şi Maximian. Locul de origine al Sfîntului Nicolae este Patara, localitate aflată în Sichia. Patara, denumit mai tîrziu şi Arsinoe, a fost un înfloritor oraş comercial de pe coasta sud-vestică a Lyciei, astăzi vorbim de coasta mediteraneană a Turciei actuale, mai exact lîngă oraşul Gelemiş. Mai tîrziu, Sfîntul Nicolae a ajuns Arhiepiscopul Myrei Lyciei, azi o altă localitate turcească, Demre. Conform datelor oferite de tradiţia creştină, Nicolae provenea dintr-o familie creştină şi de mic copil a dat semne de o alegere deosebită din partea cerului trăind o viaţă retrasă şi ascetică, ţinîndu-se departe de îndeletnicirile unui copil obişnuit. Iconografia (vitralii, picturi, miniaturi) şi literatura, în mod deosebit ,,Legenda de aur“ au făcut ca imaginea Sfîntului Nicolae să rămînă vie de-a lungul secolelor, iar viaţa sa aibă un loc important între sfinţi.

Itinerariul spiritual
În tinereţe, Nicolae pleacă spre locurile în care trăiau asceţii pentru a-şi îmbunătăţi viaţa duhovnicească şi pentru a înţelege ceea ce există dincolo de lucrurile lumeşti. Mai întîi el vizitează mănăstirile din ţinutul Tebaidei Egiptului unde a rămas mai multă vreme printre pustnici, învăţînd astfel calea desăvîrşirii, a liniştirii şi a tăcerii. După acest periplu sacru se întoarce în Asia Mică.

Arhiepiscopul Myrei Lyciei
Mitropolitul Myrei s-a stins din viaţă iar episcopii adunaţi acolo au început să se certe pentru găsirea unui succesor formînd diferite tabere. Istoria Bisericească şi Istoria, în general, este pictată cu astfel de scene. Episcopii, pentru că nu au putut ajunge la o înţelegere, au ajuns la un numitor comun: primul bărbat care intră dimineaţa în biserică să fie ales episcop. Şi astfel a intrat Nicolae, iar sorţii au căzut pe el. În momentul alegerii sale ca episcop el avea o experienţă duhovnicească profundă, şcoala sa fiind pustia unde a stat lîngă cei mai înţelepţi monahi. La început el s-a împotrivit numirii sale, dar apoi a înţeles că aceasta este voia lui Dumnezeu.

Îndreptător credinţei
Sfîntul Nicolae a fost unul dintre apărătorii dreptei credinţe, iar participarea sa la primul Sinod Ecumenic de la Niceea spune acest lucru. O legendă spune că l-ar fi pălmuit pe ereticul Arie în plenul lucrărilor Sinodului. Acest sinod a avut loc în anul 325 d.Hr. la iniţiativa lui Constantin cel Mare, pentru a contracara erezia lui Arie care susţinea că Mîntuitorul Iisus Hristos nu ar fi existat dintotdeauna, ci a fost prima creatură, înălţată apoi prin har la stadiul divin. Arie a negat teza că Hristos a fost născut din Tatăl, iar la Niceea a refuzat să retracteze fiind trimis în exil.

Chip al blîndeţii
O altă caracteristică pe care ne-o relevează troparul sărbătorii este aceea de ,,chip al blîndeţii“. Se cunosc multe lucruri în această privinţă din viaţa Sfîntului Nicolae dovedind grijă faţă de văduve şi sărmani, el însuşi avînd o viaţă foarte modestă, departe de cea a ,,păstorilor de partid“ din ziua de azi care trăiesc precum faraonii. Tradiţia aminteşte cazul unui om sărac care nu reuşea să-şi căpătuiască cele trei fete şi le-a trimis să urmeze exemplul persoanelor uşuratice. Sfîntul află despre acest lucru şi a aruncat pe rînd, noaptea, cîte trei pungi de galbeni pe fereastra nefericitului tată. Fiicele sale au reuşit astfel să-şi salveze sufletul şi au început să-şi întemeieze cîte un cămin, măritîndu-se. Omul i-a căzut în genunchi episcopului cerîndu-i iertare cu lacrimi în ochi dar, deşi sfîntul i-a spus să nu spună nimănui, acesta nu a putut să tacă din gură.

Prietenul copiilor
Obiceiul ca pruncii noştri mai mici să-şi pregătească ghetuţele curate în ajunul zilei de Sfîntul Nicolae are origine istorică. În drumul său spre Niceea, Sfîntul Nicolae a poposit la un han dar noaptea, fiind văzător cu duhul, a văzut trupurile a trei copii zăcînd în beciul hanului, ucişi de hangiu care era un om nemernic. Sfîntul s-a coborît în pivniţă, a făcut semnul Sfintei Cruci peste trupurile celor trei copilaşi, iar aceştia au revenit la viaţă. Copilaşii au venit apoi în jurul Sfîntului Nicolae înconjurîndu-l cu drag. Hangiul cel crud a căzut în genunchi înaintea omului lui Dumnezeu cerîndu-i iertare. S-ar putea ca Sfîntul Nicolae să-l fi blagoslovit şi pe acest hain cu vreo cîteva perechi de palme, aşa cum a făcut cu Arie.

Patronul marinarilor
Sfîntul Nicolae este şi patronul spiritual al marinarilor, fapt izvorît dintr-o altă povestire care s-a păstrat pînă la noi. Pe cînd încă el era în viaţă, nişte marinari prinşi de furtună l-au invocat, iar el a apărut dintr-o dată pe corabia prinsă în mijlocul furtunii şi a liniştit uraganul precum şi furtuna din sufletele lor aducîndu-i în cele din urmă la liman.

Bari- ultima călătorie
După trecerea sa la cele cereşti, Sfîntul Nicolae a fost înmormîntat la Myra. În anul 1087, locuitorii din Myra au fugit de frica venirii turcilor lăsînd oraşul părăsit. Corsarii italieni au venit pe insulă şi au luat cu ei moaştele Sfîntului Nicolae pentru a nu fi profanate de păgîni. Iată cum Dumnezeu a lucrat prin aceşti lotri ai mărilor. Piraţii au adus rămăşiţele Sfîntului Nicolae la Bari, port aflat la Marea Adriatică, în sudul Italiei, unde ele se odihnesc pînă astăzi. Sfîntul Nicolae nu este un prieten doar al celor mici, ci şi al nostru. Să-l rugăm să ne ajute pentru a putea trece marea învolburată a acestei vieţi, spre Farul din Portul Luminii. Nicolae este îndreptar al credinţei, chip al blîndeţei, dar şi exemplu de vigoare, curaj şi renunţare la orice compromis. A fi creştin nu înseamnă a fi naiv şi a te lăsa călcat în picioare, iar Sfîntul Nicolae a dovedit acest lucru prin exemplul său personal. Să-l lăsăm aşadar să ne călăuzească spre Hristos, pe care Îl cunoaşte mult mai bine decît noi. Unii dintre fraţii noştri se amăgesc amarnic crezînd că pot lua legătura nemijlocită cu Dumnezeu fără ,,intermediari“. Este ca şi cum te-ai apuca de box sau de lupte fără să ai maestrul lîngă tine. Aşa este şi în viaţa duhovnicească.
(Ştefan BOTORAN)

Comments
Comentariu nou Cautare
Scrieti comentariu
Nume:
Email:
 
Titlu:
 
Va rog sa introduceti codul anti-spam pe care il puteti citi in imagine.

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."

 

Caută in site ...

Adio, Majestate!

 

      România iubeşte monarhia. Ar fi concluzia la care ar ajunge orice persoană care deschide televizorul, ascultă radioul sau citeşte presa scrisă, pentru că mijloacele media abundă de articole despre regele Mihai şi monarhie. Dar dacă ne-am întoarce în urmă cu vreo două decenii, lucrurile n-ar sta chiar aşa. Regele Mihai a fost alungat din ţară de regimul post-decembrist condus de Iliescu şi Roman, aşa cum s-a întîmplat în 1947, pe vremea regimului bolşevic. Urmaşii acelor comunişti, pesediştii actuali, depun flori şi lumînări pentru monarhul României care a trecut la cele sfinte, iar pe bloguri postează mesaje de compasiune arătîndu-şi astfel nesimţirea.
     Fiind într-o vizită în Danemarca, am avut ocazia să trăiesc vizita familiei regale în oraşul în care am poposit vreme de o săptămînă. Au fost multe pregătiri, oficialităţile au fost băgate în priză cu mult timp înaintea vizitei. Localnicii erau preocupaţi să-şi întîlnească Regina, iar în ziua sosirii familiei regale, locul era înţesat de lume. Oraşul nu avea mai mult de vreo 20.000 de locuitori, dar atunci numărul celor prezenţi era şi de cinci ori mai mare. Era puhoi de lume. Eu nu mai văzusem atîta agitaţie şi oameni la un loc de pe vremea cînd Ceauşescu vizita vreo localitate. Pe cînd eram în anul I de facultate, era anunţată participarea preşedintelui ţării la deschiderea anului universitar, la Cluj. Cîtă zarvă, eram forţaţi să ieşim, să-l aclamăm! Pe noi, bobocii, ne-au închis pe stadionul din Cluj ca pe nişte oi, pentru a vedea iubitul conducător cît de ovaţionat este de tineri. Ceva similar era şi în oraşul danez, la vizita Reginei. Deosebirea însă consta în faptul că acei cetăţeni au mers la întîlnirea cu Regina din plăcere, pe cînd noi eram forţaţi. Le zîmbeau feţele, plîngeau oamenii de emoţie.

Citește mai departe...

Vizitatori online

Avem 440 vizitatori online

Curs valutar BNR

Vremea in Fagaras

Poze din Făgăraş şi Ţara Făgăraşului

2.JPG

Cartea

Statistici

Membri : 14
Conţinut : 738
Număr afişări conţinut : 3961343

FaceBook

Horoscop zilnic

Informatii utile



Ziare