Monitorul de Făgăraș - Ziarul care stă de vorbă cu oamenii!

Home Ştirile locale Horaţiu Ioani, renumitul neurochirurg cu origini în Rucăr
Horaţiu Ioani, renumitul neurochirurg cu origini în Rucăr

 

      Este un neurochirurg renumit, desi este tînãr. Detine titlul fellow al Colegiului Regal Britanic de Chirurgie. A dobîndit 8 ani de experientã în spitale renumite din Anglia. Dar l-am regãsit în România, într-un spital de stat din Bucuresti. Este medicul Horatiu Ioani, cu origini în tara Fãgãrasului. Mai précis în satul Rucãr din comuna Vistea, locatitateanatalã a tatãlui sãu, medicul generalist Ioan Ioani.

     Si-a petrecut perioade bune ale copilãriei la Rucãr, la bunici, de unde i-au rãmas vii amintiri, despre care spune cã nu are cum sã le uite. ,,Coasta Furcii”, grãdinile, dealurile, scãldatul la Olt sau filmele fãcute la cãminul cultural, sînt momenet pe care, spune medicul Horatiu Ioani, le va povesti fiului sãu, Tudor, care acum are doar un an si opt luni. Medicul Horatiu Ioani îsi iubeste meseria si are credinta cã poate revolutiona sistemul medical românesc.

 

 ,,Alte tãri pot, noi de ce nu putem?”

 

     Performantele obtinute în Anglia, un sistem medical pe care îl recomandã medicilor români, vrea sã le implementeze în spitalele din tarã despre care spune ,, avem medici buni si aparaturã, dar este insuficient”. Monitorul de Fãgãras a stat de vorbã cu medicul neurochirurg Horatiu Ioani, proiectele sale de viitor fiind redate în interviul urmãtor.

 

R.: Familia Ioani din Rucãr, ai lui Iacom asa cum sînt cunoscuti în sat, a dat oameni mari de-a lungul timpului. Adevãrate personalitãti în Armatã, Învãtãmînt, Medicinã. Dumneavoastrã mentineti standardele si chiar le depãsiti. Cum reusiti?
Horatiu Ioani: N-am fãcut nimic în mod special sã depãsesc aceste standarde, a fost ceva normal. A fost un lucru normal sã învãt, la fel ca toti din neamul nostru. Nici nu a fost greu. Dar nu am un grad de comparatie pentru a spune cum au procedat altii, totul a venit natural. Oricum îmi respect înaintasii.
R.: De ce ati ales Medicina? Si de ce Neurochirurgia?
H.I.: A fost o decizie luatã chiar în clasa a XII-a. Nu oscilam între foarte multe discipline si facultãti, dar crescînd într-un mediu medical, tatãl meu fiind medic generalist, m-am îndreptat spre Medicinã. Pot spune cã a fost o decizie din ignorantã. Asa am ajuns sã dau examen la UMF Cluj Napoca. M-am îndreptat spre Neurochirurgie în anul III. A fost o chestie la Cluj, prin anul anul III, cînd toatã lumea fãcea stagii de pregãtire în diverse specializãri. Am fost si la neurochirurgie, si la vascular si la medicinã generalã, dar mi-a plãcut foarte mult colectivul de la neurochirurgie si am rãmas acolo.
 

,,Pentru mine Anglia este ca si cînd as pleca la Sibiu”


.R.: De la Cluj, în Anglia si din Anglia la Bucuresti. Cum sa nãscut acest traseu?
H.I.: De la Cluj am plecat pentru cã simteam cã începea o perioadã de plafonare. Era dupã al doilea an de Rezidentiat cînd m-am hotãrît sã plec în Anglia. De fapt a fost o conjuncturã la mijloc. Ne întîlneam colegii la un centru cultural si un prieten mi-a zis de Anglia. Mi-a zis atunci dacã vrei, luni sã fii acolo. Mai era si varianta Germania, dar mam hotãrît sã merg în Anglia. Era un trend în acei ani sã plecãm afarã, sã practicãm medicina. Asa a fost generatia mea si un an, doi dupã s-a mai plecat asa. De fapt, toti vroiam sã vedem si alte lucruri, sã vedem cum se lucreazã în alte state. Dacã ar fi sã recomand vreun sistem medical, as spune Anglia, Germania, Franta, Elvetia, acolo ar trebui sã ajungã medicii români. Sînt acum la Bucuresti pentru cã în Anglia puteam sã fiu un medic în sistemul lor, dar am vrut sã folosesc ce am învãtat acolo în România. Dar nu e ca si cînd am plecat si acum am revenit. Pentru mine Anglia este ca si cînd as pleca la Sibiu. Dacã as vrea sã schimb locul de muncã, sã nu mai fiu la Bucuresti, mi-ar fi mult mai usor sã m ã angajez în Anglia decît în vreun spital din România. Motivul este birocratia care existã la noi. Eu încã mai am relatii în Anglia, cu colegii, pur si simplu mã simt parte din acel sistem.

 

,,Nu existã un sistem functional în România”
 

R.: Ce lipseste sistemului medical din România comparativ cu cel din Anglia sau din alt stat european?
H.I.: În România lipseste managemetul de calitate. Un pacient care ajunge în Anglia este diagnosticat cu o problemã medicalã si acea problemã este apoi discutatã de toti medicii din acel spital care au tangential treabã cu acea problemã. Se face un plan de tratament si se implementeazã. Toatã aceastã discutie plan-implementare dureazã de ordinul zilelor. În România, un astfel de plan dureazã de ordinul lunilor, dacã se ajunge la toti specialistii. Acum, stiu cã se va spune cã în Anglia se stã mult la Urgente, dar acolo stau acei pacienti care n-ar trebui sã fie la Urgente, într-o primã etapã. În Anglia, pacientii se prioritizeazã în functie de parametrii clinici, si la fel si în celelalte tãri pe care le-am enumerat. La noi nu este asa si de aceea se moare. Lucrul acesta cu comisiile formate în spitale nu este la fel cu ideea vehiculatã despre comisii. Cînd auzi de comisii înseamnã multã birocratie, dimpotrivã, în Anglia, este o chestie foarte bine standardizatã, toatã lumea stie ce
are de fãcut si totul se rezooã foarte repede.
R.: În spitalele din România si în Spitalul Colentina unde lucrati, nu existã astfel de standarde?
H.I.: În Colentina si nicãieri în România nu este asa. Existã foarte multe spitale care zic cã fac asa, dar zic doar pe hîrtie, la modul practic nu fac asa. Eu nu stiu sã existe un sistem functional în România, sau poate existã si nu stiu eu. Cînd discuti cu medicii la detaliu, si în definitiv detaliile conteazã, îsi dau si ei seama cã nu fac asa ceva. Nu prea existã sistemele de triaj pe care le aveam în Anglia, nu existã circuite clinice. Aici, efectiv, vin pacienti de pe stradã. În Anglia nu s-ar fi întîmplat asa ceva niciodatã, aici lucram în echipe multidisciplinare. Or aici, echipa multidisciplinarã si-o cam faci tu. Cînd consideri cã ai un caz care are nevoie de o expertizã extra, vorbesti cu prieteni, relatii, cunostinte din lumea medicalã. Nu este o procedurã standardizatã a spitalului. Aici, pacientul
merge la 3-4 clinici si medici ca sã i se confirme diagnosticul. Pe de-o parte, aceastã practicã denotã cã pacientul nu are încredere în clinica unde merge .

Comments
Comentariu nou Cautare
Scrieti comentariu
Nume:
Email:
 
Titlu:
 
Va rog sa introduceti codul anti-spam pe care il puteti citi in imagine.

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."

 

Caută in site ...

Adio, Majestate!

 

      România iubeşte monarhia. Ar fi concluzia la care ar ajunge orice persoană care deschide televizorul, ascultă radioul sau citeşte presa scrisă, pentru că mijloacele media abundă de articole despre regele Mihai şi monarhie. Dar dacă ne-am întoarce în urmă cu vreo două decenii, lucrurile n-ar sta chiar aşa. Regele Mihai a fost alungat din ţară de regimul post-decembrist condus de Iliescu şi Roman, aşa cum s-a întîmplat în 1947, pe vremea regimului bolşevic. Urmaşii acelor comunişti, pesediştii actuali, depun flori şi lumînări pentru monarhul României care a trecut la cele sfinte, iar pe bloguri postează mesaje de compasiune arătîndu-şi astfel nesimţirea.
     Fiind într-o vizită în Danemarca, am avut ocazia să trăiesc vizita familiei regale în oraşul în care am poposit vreme de o săptămînă. Au fost multe pregătiri, oficialităţile au fost băgate în priză cu mult timp înaintea vizitei. Localnicii erau preocupaţi să-şi întîlnească Regina, iar în ziua sosirii familiei regale, locul era înţesat de lume. Oraşul nu avea mai mult de vreo 20.000 de locuitori, dar atunci numărul celor prezenţi era şi de cinci ori mai mare. Era puhoi de lume. Eu nu mai văzusem atîta agitaţie şi oameni la un loc de pe vremea cînd Ceauşescu vizita vreo localitate. Pe cînd eram în anul I de facultate, era anunţată participarea preşedintelui ţării la deschiderea anului universitar, la Cluj. Cîtă zarvă, eram forţaţi să ieşim, să-l aclamăm! Pe noi, bobocii, ne-au închis pe stadionul din Cluj ca pe nişte oi, pentru a vedea iubitul conducător cît de ovaţionat este de tineri. Ceva similar era şi în oraşul danez, la vizita Reginei. Deosebirea însă consta în faptul că acei cetăţeni au mers la întîlnirea cu Regina din plăcere, pe cînd noi eram forţaţi. Le zîmbeau feţele, plîngeau oamenii de emoţie.

Citește mai departe...

Vizitatori online

Avem 468 vizitatori online

Curs valutar BNR

Vremea in Fagaras

Poze din Făgăraş şi Ţara Făgăraşului

1.JPG

Cartea

Statistici

Membri : 14
Conţinut : 738
Număr afişări conţinut : 3961353

FaceBook

Horoscop zilnic

Informatii utile



Ziare