Monitorul de Făgăraș - Ziarul care stă de vorbă cu oamenii!

Home
,,Mexico”, amintirea Făgăraşului anilor 70

 

Făgărăşeanul Mircea Mătăsaru vorbeşte despre ,,Errebus”, prima formaţie din municipiu în care a fost membru Artistul local a cîntat cu Ştefan Boldijar de la ,,Semnal M” Povestea pianului vienez cu coadă

     Făgăraşul cu monumentele sale vechi româneşti, cu viaţa sa culturală, artistică, meşteşugărească şi comercială din veacurile trecute a atras mulţi oameni de cultură care ne-au lăsat nouă, generaţiilor de azi, însemnări, publicaţii şi chiar monografii referitoare la istoria Făgăraşului.

 Putem aminti aici Monografia Făgăraşului semnată de pr. Nicolae Aron din Galaţi tipărită la 1913, însemnările istoricului Nicolae Iorga, cărţile documentate şi semnate de Valeriu Literat, materialele deţinute de Muzeul Ţării Făgăraşului şi publicate, parte, în broşuri şi volume de carte. Deşi puţine la număr, le putem folosi ca dovezi istorice ale Făgăraşului de altădată din care să avem imaginea urbei anilor 1800-1950. Analizîndu-le putem susţine, şi pe bună dreptate, că Făgăraşul se evidenţia prin elitele sale, avocaţi, notari, medici, farmacişti, profesori, preoţi, dar şi prin meseriaşii lui organizaţi în bresle statutare. Imaginea Făgăraşului a fost apoi în continuă schimbare, iar după anii ’50-‘60 nu mai avem înscrisuri care să ne prezinte frumuseţile urbei de la poalele Făgăraşilor. Dar avem în schimb localnici care vorbesc cu plăcere de frumuseţile oraşului supuse mereu schimbărilor. ,,Mexico”, ,,Corso”, cofetăria ,,Liliacul”, fabricile, Parcul 1 Mai sînt doar cîteva dintre obiectivele care dominau Făgăraşul înainte de sistematizarea comunistă. L-am întîlnit pe un artist renumit al Făgărăşului dinainte de 1989, Mircea Mătăsaru. A fost protagonist al trupei ,,Errebus 68“, una dintre primele trupe făgărăşene care i-a încîntat pe localnici. Mircea Mătăsaru poartă în suflet Făgăraşul de odinioară: curat, cochet, în care lumea trăia liniştită şi relaxată. ,,Erau vremuri în care economia oraşului nostru concura cu marile oraşe ale ţării. Azi avem o altă faţă a oraşului nostru natal, vorba versurilor: Anii au trecut în zbor şi lumea le-a uitat. Monitorul de Făgăraş titrează un interviu cu Mircea Mătăsaru în care vorbeşte despre imaginea şi viaţa urbei în anii ’60-’90.

Amintiri din copilărie
 

 

 

 

 

 

 

 

   

  ,,M-am născut pe data de 23 martie 1951, la Făgăraş“ îşi începe Mircea Mătăsaru povestea. O poveste din care nu lipsesc chipuri de dascăli marcanţi ai oraşului nostru. ,,Am avut un frate care a murit la doar trei luni, nici nu l-am cunoscut, iar tata a murit într-un accident de muncă pe cînd eu aveam doar trei ani. Se numea Gheorghe şi a lucrat la exploatările forestiere. Mama, Maria, a fost mai întîi contabilă la Sfatul Raional iar după aceea la liceul de fete ,,Doamna Stanca“, pe atunci se numea Liceul nr. 2. Doar Liceul Nr. 1 şi-a mai păstrat şi denumirea de ,,Radu Negru“. La ,,Doamna Stanca“ era atunci director Comşa Viorel. Era un om brici! Am făcut şcoala elementară la Generală 1, cu învăţătorul Caţavei, clasele I-IV, un om extraordinar pe care toate generaţiile îl lăudau. Soţia domnului Caţavei a fost director adjunct la ,,Doamna Stanca“. Îmi amintesc că aveau casa vis a vis de restaurantul ,,Transilvania“, o căsuţă frumoasă, îngrijită şi cu foarte multe flori. Învăţătorul nostru la clasă ne dădea dictare, scriai apoi spunea: ,,Îl mai scrii încă o dată pentru zece curat. Dacă luai zece cu plus te lăsa să ieşi în grădina şcolii, un loc superb şi plin de flori. Noi aveam pe atunci clasa pe partea cu Biserica Reformată. Acum au revendicat-o şi, ca peste tot, se află în paragină. Asta e cea mai mare hoţie care s-a făcut în România după Revoluţie. Clasele V-VIII le-am făcut peste drum, în Școala Mare. Pasiunea mea pentru muzică a început încă din clasa I-a cînd am început să studiez vioara. Primul meu profesor de vioară a fost colonelul Vamanu care locuia pe strada Mihai Viteazul, deasupra Farmaciei 16, farmacia veche. Am stagnat o perioadă după moartea bunicii dar am reluat lecţiile cu domnul Marinovici care a fost multă vreme dirijorul Ansamblului Casei de Cultură. El locuia pe Cerbului, iar clădirea farmaciei de acolo era una din camerele casei lor. După vioară a urmat pianul pe care l-am studiat patru ani, tot în particular. Una dintre profesoare a fost doamna Cirlea care stătea cînd ieşi din Piaţă, chiar pe colţul care o face spre gară. Cu pianul au fost chinuri, tăticu! A fost adus din Scheii Braşovului chiar pe Strada Mihai Viteazul unde locuiam noi. Era un pian vienez şi l-au adus pe un trailer cu tablă, n-a mişcat deloc în timpul transportului. Era un pian care avea coadă scurtă şi placă din bronz, un artificiu nemaipomenit pentru pian, de acolo venea sonorizarea“.

Chipul mamei
 

     Mama reprezintă un chip primordial în cultura universală, începe cu porunca biblică ,,Să-ţi respecţi părinţii ca să poţi trăi mult şi bine pe pămînt“ şi se termină cu poemele din literatura universală dedicate acestei figuri ce ne îndrumă primii paşi încă de cînd deschidem ochii. Povestea pianului la care a început să înveţe Mircea Mătăsaru este legată de chipul duios al mamei. ,,Mama a dat pe pian 7000 de lei atunci, aproape şapte salarii de-ale ei. Ea avea doar 24 de ani cînd a murit tata şi a rămas văduvă. Am trăit mai mult ca fraţii, nu ca mamă-fiu. A ţinut la mine ca la ochii din cap. Ăl mic murise, tata murise, am rămas doar noi doi“ povesteşte făgărăşeanul.

Concurenţă între licee
 

     ,,După pian a venit chitara odată cu modernismul. Apăruseră la noi Beatles-ii, iar tinerii au început să prindă gustul. Eram deja în clasa a XI-a cînd am făcut formaţia liceului. Am făcut un an de liceu la ,,Radu Negru“ iar ultimii trei ani la ,,Doamna Stanca“. Am făcut ceva armonie cu prietenul meu, Cristi Piteşteanu dar solistica o stăpîneam deja de la vioară. El era atunci elev la liceul ,,Radu Negru“ şi era concurenţa dintre licee, mai bine zis între profesorul Simen, de muzică, care preda la ,,Radu Negru“ şi Marhau care era profesor de muzică la ,,Stanca“. Cristi Piteşteanu cînta la chitară solo şi armonie dar cu vocea mă terţa doar pe mine. Împreună cu Cristi am făcut ulterior formaţia de bază, alţii veneau şi plecau. Era prin 1968 şi i-am pus numele ,,Errebus 68“, numele formaţiei a venit de la un vulcan care era activ pe vremea aceea. Mircea Carşote, săracu, a venit cu ideea. Din punct de vedere administrativ, Mircea era un geniu deşi nu strălucea din punct de vedere instrumental şi ne descurca peste tot. Cînta la chitară bass. Alături de Beatles, la noi erau în mare vogă cîntăreţii italieni, festivalul de la San Remo era la mare căutare. Atunci aveai ce vedea, la televizor era program de program, emisiuni culturale cîte vrei, muzică, teatru. Televiziunea încă funcţiona în limitele bunului simţ şi nu prea era afectată de politică. Aveam cu toţii difuzoare în curte la care ascultam ,,Metronom 64“, emisiunea lui Cornel Chiriac. Din punct de vedere cultural au fost nişte ani fantastici. După ce a venit ,,nenea“ (N.R- Ceauşescu) din Coreea de Nord s-au schimbat lucrurile“ povesteşte Mircea Mătăsaru.

Făgăraşul anilor 60-70
 

     ,,Din punct de vedere al modului în care ne petreceam timpul liber, Făgăraşul era incomparabil mai frumos decît cel de azi. Aveam patru cinematografe: Negoiu, Clubul Combinatului, Clubul Armatei şi, mai recent- prin anii 80, Transilvania. În Parcul ,,1 Mai“ era teatru de vară unde în fiecare duminică se dădea cîte o reprezentaţie de la Casa de Cultură. Găseai îngheţată, bere, mici. Nu mai există aşa ceva. Acolo, ţin minte, că am cîntat pentru deschiderea ştrandului prin anii 70. Ce programe! Jocuri populare, muzică populară, uşoară, o adevărată minunăţie! Cireaşa de pe tort, ca distracţie, în familie era grădina de vară, oficial se numea ,,Ardealul“ dar făgărăşenii îi spuneau ,,Mexico“. Acolo puteai asculta concert-caffe, operetă şi muzică de calitate în surdină. Nu ştiu exact de unde venea porecla de ,,Mexico“ dar probabil că era asociată cu filmele lui Elvis precum ,,Dragoste la Las Vegas“ cu Elvis Presley în care se cînta ,,Mexico, Mexico!“. Filmul a fost rulat la Casa de Cultură de la noi, ceva extraordinar. În perioada de vară mai era un ecran pe care se rulau filme bune în curtea Bisericii Evanghelice. Auzeai muzica din filme de pe banca din parc. Pe atunci Jean Maree era la mare căutare. ,,Cocoşatul“, nu ecranizarea engleză cu Anthony Queen, ci cea adusă de francezi cu Jean Maree, era mult mai faină. Părerea mea: lumea era mult mai relaxată şi exista siguranţa locurilor de muncă pe care mulţi dintre făgărăşeni o recunosc şi acum. În momentul în care terminai o facultate te repartiza, nu conta că era Constanţa sau alt oraş, acum poţi să ai 7 facultăţi că le faci doar pentru cultura ta generală. La ,,Mexico“ intrarea era dincoace de sensul giratoriu, grădina ocupa 30-40 de metri lungime, sălcii plîngătoare şi mese în jur iar în interior era restaurantul. Excepţional! Ceva asemănător ar fi fost grădina de vară de lîngă Casa de Modă din Braşov“ spune Mircea Mătăsaru.

Muzica de la ,,Mexico”
 

     ,,Înainte de armată am cîntat doar eu la ,,Mexico“ ca solist vocal cu o trupă de clujeni care era angajată acolo, cazaţi aici prin intermediul O.C.L., instituţia ce avea în administraţie magazinele, localurile şi hotelurile. Era un fel de for administrativ. Formaţia era compusă din pian, bas, tobă şi vioară. Erau patru inşi, iar eu mă aflam pe post de vocal. Mai cîntam ca şi distracţie cu pianistul la repetiţii dar la program cîntam vocal. Eu interpretam numai muzică uşoară iar ei mai cîntau şi piese instrumentale. Erau buni, meseriaşi. După ce am plecat eu instituţia a început să aducă cîntăreţe. Formaţia nu avea nume, erau doar angajaţi. Într-o zi m-a abordat un tip care m-a întrebat dacă vreau să merg la Bucureşti să cînt la cazinou. Mi-a spus că se ocupă el şi de facultate, de tot. Mi-a dat timp de gîndire dar m-am sfătuit cu mama şi mi-a arătat ce înseamnă viaţa de artist. I-am dat dreptate şi l-am anunţat pe om că refuz oferta. Înainte să mă ia în armată mai cîntam cu Mircea Carşote în cadrul dansurilor şi a concursurilor artistice dintre licee. Acolo ne etalam talentul, mai ales în cadrul balurilor pentru absolvenţi. Mai era unul Bogăţeanu la liceul Industrial care îşi făcuse trupă dar nu era la nivel. Cu Piteşetanu mă cunoşteam, mai cîntam împreună ca distracţie dar numai acasă pentru că, cum v-am spus, făceam parte din licee diferite, concurenţa era mare, iar el avea propria formaţie la ,,Radu Negru“.

Întîlnirea cu Ștefan Boldijar
 

     ,,În perioada 72-74 am fost luat în armată. Am făcut la pompieri, în Braşov, în cadrul M.I. Acolo am dat eu de Ștefan Boldijar de la ,,Semnal M“. El, fiind clujean, venise în ciclul I, eu eram atunci ciclul II. Mai aveam patru clujeni care se cam pricepeau toţi la muzică. S-a făcut un concurs între formaţiile ostăşeşti, cum mai erau denumite atunci, pe Ministerul de Interne între pompieri, miliţie şi securitate. Era un festival între formaţii la care ne-am pregătit două luni. De aia apar în poze la tobe pentru că nu era toboşar şi am preluat eu locul acesta. Eu băteam la tobe şi cîntam vocal, iar Boldijar era la chitară bass şi vocal plus încă doi chitarişti. Țin minte că a venit nea Nelu Urs, cel care merge la greco-catolici, care era plutonier adjutant şi racola muzicieni din cadrul unităţilor militare pentru trupa din Braşov. Cînd eram în ciclul II, nea Urs mi-a spus: ,,Am adus nişte tineri din Cluj, vezi ce faceţi, să vă pregătiţi pentru acest concurs“. Eu nu ştiam atunci cine e Ștefan Boldijar şi l-am întrebat: ,,La ce cînţi?“ El mi-a spus: ,,Am cîntat cu ,,Cromatic“ din Cluj şi actualmente cînt la ,,Semnal M“. Cînd am auzit am amuţit pentru că ,,Semnal M“ era un nume de rezonanţă în muzica românească. Era celebrul Ștefan Boldijar şi cînta deja cu regretatul Iuliu Merca. Țin minte că odată au venit la Casa de Cultură din Făgăraş şi ne-am întîlnit, ultima dată chiar la Zilele Cetăţii. Ne-am îmbrăţişat. Odinioară Merca m-a întrebat rîzînd pe cînd a trecut prin Făgăraş: ,,Tu eşti pompierul atomic?“ După o lună de repetiţii am luat locul I pe ţară. Am cîntat două bucăţi, ştiu sigur că una era din Beatles iar alta, dacă nu mă înşel că a trecut multă vreme de atunci, ceva din repertoriul lui Elvis Presley. De la Beatles am cîntat ,,Obla di, obla da…“. Eu încercam să-i dau lecţii lui Boldijar înainte să-mi spună la ce formaţie mare cîntă- ,,Știi că la Obla di, obla da…“ mergi cu basul contra-timp“. El, foarte diplomat, mi-a spus: ,,Cred că mă descurc“. Era extraordinar. Am cîntat după aceea împreună cu el pe toată perioada armatei la Casa Armatei din Braşov şi balurile studenţeşti unde mergeam în civil. Ne lăsau să mergem cei de la armată pentru că eram deja celebri. După ce am luat locul I ne-au dat insigne, cred că le mai am şi acum pe-acasă. După armată am venit la Făgăraş unde m-am angajat mai întîi la UPRUC, la emailări pentru producţia chimică. Acolo produceam protecţie anticorozivă“.

Economia locală
 

     ,,La UPRUC director era Constantinescu, un om de nota zece! Combinatul era condus de directorul Șuteu, nici nu ai voie să deschizi gura în faţa lui cîte a făcut acest om pentru oraş şi pentru Combinat. I.I.L (Economica) era în locul în care azi este televiziunea. Aici se produceau brichete, statuete, ornamente pentru pomul de iarnă şi mase plastice. În capul oraşului, spre Beclean, era fabrica de mobilă de unde se aproviziona tot judeţul. La fosta Uniune, lîngă Parc, se afla un depozit extraordinar de desfacere. Să te ferească Dumnezeu să te vadă un miliţian pînă la ora 10.00 într-un local că te întreba: ,,Dumneata n-ai serviciu? Îţi dăm noi! În UPRUC am lucrat doi ani, după care am făcut şcoala de impiegaţi C.F.R. şi am lucrat în Combinat pînă la pensie“.

Celebrul ,,Corso“
 

     ,,În spaţiul din faţa Primăriei şi pînă unde au fost taxiurile lumea se plimba pe ,,Corso“ şi îşi dădea bineţe. Femeile îşi etalau toaletele şi povesteau despre gătit iar bărbaţii vorbeau de meciuri. Zona era foarte frumoasă iar curăţenia ieşită din comun, peste tot erau flori. Mergea fîntîniţa arteziană care acum nu mai funcţionează de vreo douăzeci de ani. Pe ,,Corso“ oamenii se invitau să-şi petreacă timpul Duminica împreună. Acolo, pe ,,Corso“, se împleteau idilele oraşului între tineri. Apoi întîlnirile şi poveştile de tandreţe continuau la cofetăria ,,Liliacul“. Mergeai la un separeu cu Mariana, la o cafeluţă şi o ţigare pe sub masă, pe ascuns. Pe mine m-a prins odată miliţianul Tăutu pe cînd fumam pe ascuns, pe sub masă. Tăutu m-a chemat, eram în clasa a X-a şi s-a uitat la mine. Mi-a zis: ,,Buletin ai?“ Eu i-am spus că e acasă. Atunci el a continuat: ,,Te duci acasă, razi perciunii şi mustaţa şi aduci buletinul“. După ce m-am dus ras la secţia de miliţie mi-a spus rîzînd: ,,Vezi, Mirciulică, acum semeni cu acesta din buletin“. Ca după mulţi ani, după ce a ieşit la pensie, să ne care sculele de muzică pe la nunţi“ îşi aminteşte Mircea cu nostalgie şi umor.

Errebus 68
 

     A fost prima trupă de muzică uşoară din Făgăraş avînd următoarea componenţă: Mircea Mătăsaru la orgă, chitară şi voce, Cristi Piteşteanu la chitară şi voce, Mircea Carşote ( actual decedat) la chitară bas şi Puiu Steiner la tobe. ,,Ne-am regăsit după armată, terminase şi Puiu Steiner armata, ne-am unit şi am făcut trupa. Mircea Carşote i-a dat numele. A rămas ,,Errebus 68“, formaţia Casei de Cultură cam vreme de cinci-şase ani iar după aceea ne-am desfăşurat activitatea ca trupă. O perioadă am cîntat şi la ,,Mexico“. Am avut ocazia să fac turneu cu Angela Similea şi comicul Johny Dimitriu. Cu Angela Similea am fost în turneu cînd ea a fost invitată de Casa de Cultură din Făgăraş. Am fost împreună pe la staţiuni precum Tuşnad şi în zona Făgăraşului. Ca trupă de sine stătătoare am cîntat pînă în 1992, după aceea ne-am răspîndit. Am cîntat fiecare într-o altă formaţie. Eu am cîntat efectiv pînă în anul 1998. ,,Errebus 68“ şi-a păstrat titulatura pînă la Revoluţie, 1989. După aceea am luat-o fiecare pe drumul propriu cu toate că ne-am mai întîlnit ocazional. Uneori îl mai luam pe Puiu cu mine. Ultima trupă am avut-o cu Lupu, Dumnezeu să-l ierte, care cînta la saxofon, Miklos Virgil (Silu) la saxofon şi taragot, Piteşteanu cu care am cîntat în ,,Errebus“ şi Toni Ungur la tobe, un băiat brici. În oraş mai era un baterist de excepţie, Nelu Cucu, cu care am cîntat ocazional. Era foarte bun, fantastic. Cred că pe vremea aia nu-l tăia nimeni în Făgăraş. Bătea şi muzică de jazz, avea o ureche nemaipomenită. Bătea la tobă orice fel de stil: populară, uşoară etc“.

Făgăraşul de ieri şi cel de azi
 

     ,,Nu există termen de comparaţie între oraşul de atunci şi cel de acum“ spune Mircea Mătăsaru. Oraşul e curat dar din punct de vedere social, zero. Nicio industrie, doar buticuri şi ţigări. Pe vremuri era magazinul de stofe, ,,Magazinul mare“, unde găseai orice de la confecţii, pantalon de stofă, curea de ceas, pantofi, costume, lenjerie, mercerie şi umbrele. Ca un idealist vedeam o schimbare în bine după 90 dar apoi am înghiţit în sec. Nu are rost să te plîngi odată ce ai pus ştampila. La noi predomină spiritul de turmă. Pot să spun pe fb şaptezeci de păreri. Pe fb nu faci politică, această reţea de socializare este pentru altele. Părerea să ţi-o spui la vot. Acolo, pe fb, văd că îi place lui Adrian ,,Betales“ şi la celălalt teatru. Acolo interacţionezi social, nu politică şi minuni“ a spus Mircea Mătăsaru. Acum Mircea Mătăsaru îşi trăieşte viaţa liniştit bucurîndu-se de tihna pensiei alături de soţia sa Lucia şi de cei trei copii ai săi, mari acum şi realizaţ, Bogdan, Mircea şi Mihaela de la care are şi două nepoţele Elena şi Irina. Duminica este nelipsit de la biserică. Fiecare om poartă cu el o poveste, iar Mircea Mătăsaru este una dintre poveştile frumoase ale Făgăraşului. (Ștefan BOTORAN)

Comments
Comentariu nou Cautare
Scrieti comentariu
Nume:
Email:
 
Titlu:
 
Va rog sa introduceti codul anti-spam pe care il puteti citi in imagine.

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."

 

În ediţia tipărită

Becleanul, centru international de folclor

 

     Primul festival internaţional de folclor organizat în Ţara Făgăraşului va avea loc la Beclean, în ziua de 19 ianuarie 2018. Iniţiativa este curajoasă şi aparţine edililor comunei Beclean şi Ansamblului folcloric ,,Junii Becleanului de pe Olt”. Comuna Beclean şi deopotrivă toate comunele din Ţara Făgăraşului vor fi în sărbătoare vineri, 19 ianuarie, iar începînd cu ora 16.00 uliţele satului Beclean vor înflori sub auspiciul portului popular specific zonelor participante la prima ediţie a acestui festival.(continuare doar în ediţia tipărită)

Citește mai departe...
 
,,Pedeapsă maximă pentru poliţistul-pedofil“

 

     Cazul poliţistului pedofil din Bucureşti, Eugen Stan de la Biroul Rutier al Secţiei 18, a afectat imaginea Poliţiei Române Mediatizarea cazului a şocat opinia publică, iar cetăţenii aşteaptă, pe de o parte, pedepsirea agresorului, dar şi aflarea numelor şefilor din Poliţie care au muşamalizat acţiunile pedofilului poliţist vreme de 9 ani. (continuare doar în ediţia tipărită)

Citește mai departe...
 
HOROSCOP: 2018 aduce schimbări radicale pentru multe zodii
  

      Toate semnele zodiacale au şansa să îşi schimbe viaţa în 2018, totul ţine însă de felul în care vor acţiona şi de modul în care se vor mişca planetele. (continuare doar în ediţia tipărită)

 

Caută in site ...

Vizitatori online

Avem 1231 vizitatori online

Curs valutar BNR

Vremea in Fagaras

Poze din Făgăraş şi Ţara Făgăraşului

5.JPG

Cartea

Statistici

Membri : 14
Conţinut : 740
Număr afişări conţinut : 3999180

FaceBook

Informatii utile

Horoscop zilnic



Ziare