Monitorul de Făgăraș - Ziarul care stă de vorbă cu oamenii!

Home Mică publicitate Schimbarea la Faţă a Domnului
Schimbarea la Faţă a Domnului Email
Marţi, 01 August 2017 07:48

 

     ,,Schimbatu-Te-ai la faţă, în munte, Hristoase Dumnezeule, arătînd ucenicilor Tăi slava Ta, pe cît li se putea; strălucească şi nouă, păcătoşilor, lumina Ta cea pururi fiitoare, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Dătătorule de lumină, slavă Ție“. (Troparul Sărbătorii)

     În data de 6 august se prăznuieşte Schimbarea la Faţă a Domnului, un praznic împărătesc pentru că are legătură directă cu persoana Domnului Dumnezeu şi Mîntuitor al nostru Iisus Hristos. Schimbarea la Faţă este o sărbătoare cu dată fixă şi cade întotdeauna în Postul Adormirii Maicii Domnului cînd este dezlegare la peşte.

     Sfînta Tradiţie şi Sfînta Scriptură constituie cele două izvoare ale revelaţiei dumnezeeşti. Sărbătoarea Schimbării la Faţă a Domnului are bază scripturistică.

- Sfîntl Evanghelisz Matei: ,,Şi după şase zile, Iisus a luat cu Sine pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan, fratele lui, şi i-a dus într-un munte înalt, de o parte. Şi S-a schimbat la faţă înaintea lor şi a strălucit faţa lui ca soarele, iar veşmintele Lui s-au făcut albe ca lumina. Şi iată, Moise şi Ilie s-au arătat lor, vorbind cu El. Şi răspunzînd, Petru a zis lui Iisus: Doamne, bine este să fim noi aici; dacă voieşti, voi face aici trei colibe: Ție una, şi lui Moise una, şi lui Ilie una. Vorbind el încă, iată un nor luminos i-a umbrit pe ei şi iată glas din nor zicînd: ,,Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în Care am binevoit; pe Acesta ascultaţi-L“. Şi auzind, ucenicii au căzut cu faţa la pămînt şi s-au spăimîntat foarte. Şi Iisus s-a apropiat de ei şi, atingîndu-i, le-a zis: Sculaţi-vă şi nu vă temeţi. Şi ridicîndu-şi ochii, nu au văzut pe nimeni decît numai pe Iisus singur. Şi pe cînd se coborau din munte, Iisus le-a poruncit, zicînd: Nimănui să nu spuneţi ceea ce aţi văzut, pînă cînd Fiul Omului Se va scula din morţi“. (Matei 17, 1-9)

- Sfîntul Evanghelist Marcu: ,,Şi după şase zile a luat Iisus cu sine pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan şi i-a adus într-un munte înalt, de o parte, pe ei singuri, şi S-a schimbat la faţă înaintea lor. Şi veşmintele Lui s-au făcut strălucitoare, albe foarte, ca zăpada, cum nu poate înălbi aşa pe pămînt înălbitorul. Şi li s-au arătat Ilie împreună cu Moise şi vorbeau cu Iisus. Şi răspunzînd Petru, a zis lui Iisus: Învăţătorule, bine este ca noi să fim aici; şi să facem trei colibe: Ție una şi lui Moise una şi lui Ilie una. Căci nu ştia ce să spună, fiindcă erau înspăimîntaţi. Şi s-a făcut un nor care îi umbrea, iar un glas din nor a venit zicînd: Acesta este Fiul Meu cel iubit, pe Acesta să-L ascultaţi! Dar, deodată, privind ei împrejur, n-au mai văzut pe nimeni, decît pe Iisus singur cu ei. Şi coborîndu-se ei din munte, le-a poruncit ca nimănui să nu spună cele ce văzuseră, decît numai cînd Fiul Omului va învia din morţi“. (Marcu 9,2-9) Evanghelistul Marcu mai scoate în evidenţă un detaliu foarte important: ,,Iar ei au ţinut cuvîntul, întrebîndu-se între ei: Ce înseamnă a învia din morţi?“. (Marcu 9,10)

,,Acesta este Fiul Meu!”
 

     Acest episod al Schimbării la Faţă s-a petrecut înainte de intrarea lui Iisus în Ierusalim. Imediat după această transformare în care Iisus şi-a arătat adevărata identitate, adică dumnezeirea, a urmat vindecarea lunaticului. Matei evidenţiază strălucirea feţei Mîntuitorului şi o compară cu cea a soarelui. Marcu pune în context comparaţia: ,,albe ca zăpada“. Întreaga persoană a lui Hristos a strălucit, chiar şi hainele. Faţa i-a strălucit ca a soarelui iar veşmintele s-au făcut albe ca lumina sau ,,albe foarte, ca zăpada“. Lumina, strălucirea de pe Tabor este scoasă în evidenţă atît de Matei cît şi de către Marcu. Mai apare apoi glasul Tatălui din cer: ,,Acesta este Fiul Meu cel iubit, pe Acesta să-L ascultaţi!“. Nu este o noutate pentru că glasul Tatălui s-a auzit ca un tunet şi în episodul Botezului lui Iisus în Iordan: ,,Şi iată, glas din ceruri zicînd: Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit“. (Matei 3,17) Accentul se pune pe lumină, strălucire şi ascultare. Ascultarea lui Iisus este obligatorie pentru a urma adevărata cale. ,,Eu sînt Calea, Adevărul şi Viaţa“ spune Mîntuitorul.

Praznicul Schimbării la Faţă în istorie
 

     Din punct de vedere istoric, praznicul Schimbării la Faţă a Domnului a început să fie menţionat în documente atît în Răsărit cît şi în Apus din prima jumătate a secolului V d.Hr. Începutul ei este legat de aniversarea anuală a sfinţirii Bisericii Eleona care a fost zidită în sec. IV d.Hr de către împărăteasa Elena, chiar pe locul în care Domnul S-a schimbat la Faţă. Hotărîrea generalizării praznicului Schimbării la Faţă în Apus a fost luată de către Papa Calist al III-lea, ca recunoştinţă şi mulţumire adusă lui Dumnezeu pentru biruinţa oştilor creştine asupra turcilor la Belgrad, în anul 1456. Iancu de Hunedoara a jucat un rol central în această victorie creştină. În Biserica Armeană sărbătoarea Schimbării la Faţă se prăznuieşte cu o solemnitate deosebită, iar dacă sărbătoarea cade într-una din zilele de rînd peste săptămînă, ea se amînă pe duminica următoare, iar în ajun se posteşte.

Taborul
 

     Muntele Tabor este locul în care a avut loc Schimbarea la Faţă a Domnului. Este un loc foarte important şi un munte însemnat în istoria poporului Israel care se ridică din Cîmpia Izreel la o înălţime de 588 m deasupra nivelului mării. Pantele sînt abrupte iar priveliştea de pe culme este măreaţă şi a fost comparat în splendoare cu muntele Hermon, cu toate că Hermonul era mult mai masiv şi mai înalt. Taborul a jucat un rol foarte important pentru israeliţi în antichitate iar Iisus nu a ales întîmplător să-Şi arate măreţia şi slava aici. Taborul a fost scena adunării lui Barac. ,,După ce a murit Aod, fiii lui Israel au început iar să facă rele înaintea ochilor Domnului. Şi Domnul i-a dat în mîinile lui Iabin, regele Canaanului, care domnea în Haţor. Acesta avea căpetenie peste oştire pe Sisera, care locuia în Haroşet-Goim. Şi au strigat fiii lui Israel către Domnul; căci Iabin avea nouă sute de care de fier şi a apăsat cumplit pe fiii lui Israel douăzeci de ani. În vremea aceea era judecător în Israel Debora-proorociţa, soţia lui Lapidot. Aceasta locuia sub palmierul Deborei, între Rama şi Betel, pe muntele Efraim şi veneau acolo la ea fiii lui Israel să se judece. Şi a trimis Debora de a chemat pe Barac, fiul lui Abinoam, din Chedeşul Neftalimului, şi i-a zis: Du-te şi te suie pe muntele Tabor şi ia cu tine zece mii de oameni din fiii lui Neftali şi din fiii lui Zabulon. Iar Eu voi aduce la tine, la pîrîul Chişon, pe Sisera, căpetenia oştirilor lui Iabin, şi carele lui şi oastea lui cea multă şi-l voi da în mîinile tale“. (Judecători 4, 1-7) Pe vîrful muntelui Tabor a existat mai tîrziu şi un oraş care a fost cucerit şi fortificat de către Antiohus IV ( N.R- unul dintre moştenitorii a ceea ce a rămas din Imperiul lui Alexandru Macedon; teritoriul cucerit de Alexandru a fost împărţit între generalii săi care poartă în istorie numele de diadohi) în anul 218 î.Hr. În anul 53 î.Hr. muntele a fost scena unei bătălii dintre romani şi Alexandru- fiul lui Aristobul. În anul 66 d.Hr. Josephus Flavius, care a fost mai întîi general şi unul dintre liderii luptei împotriva romanilor, a construit aici un meterez de apărare a oraşului de pe culme. Vestigiile acestui zid mai pot fi văzute de către turişti chiar şi în ziua de azi. Muntele apare ca punct important şi în derularea unor evenimente petrecute în vremea cruciadelor. Muntele Tabor este amintit şi în Deuteronom: ,,Chema-vor aceştia poporul pe munte şi acolo vor junghia jertfele cele legiuite, căci se hrănesc cu bogăţia mării şi cu comorile cele ascunse în nisip“. (Deuteronom 33,19) Arabii au numit muntele Jabal al-Tur iar israeliţii i-au dat denumirea de Har Tabor.

Taina Schimbării la Faţă
 

     Acest eveniment a avut loc cu puţin timp înainte de Patimi, mai precis cu patruzeci de zile înainte ca Hristos să pătimească şi să fie răstignit. Scopul arătării slavei Sale a fost unul profetic dar şi pedagogic- acela de a-i întări pe ucenici în credinţa că El este Fiul lui Dumnezeu şi pentru ca aceştia să nu şovăie în clipele de restrişte, mai ales în ceea ce priveşte evenimentele care vor urma după cele petrecute pe Tabor. Acest lucru se vădeşte şi din troparele Bisericii pentru că într-unul se cîntă: ,,Mai înainte de cinstită Crucea ta şi de Patimă, luînd pe cei mai aleşi dintre sfinţiţii ucenici, în Muntele Taborului Te-ai suit, Stăpîne“. Condacul praznicului spune clar: ,,În munte, Te-ai schimbat la faţă, Hristoase Dumnezeule, şi pe cît au cuprins ucenicii Tăi slava Ta, au înţeles că, dacă te vor vedea răstignit, să cunoască patima cea de bunăvoie şi lumii să propovăduiască, că Tu eşti cu adevărat raza Tatălui“. Apare din nou comparaţia cu razele soarelui, lumina. Iisus este soarele nostru care împrăştie în jur razele cunoştinţei. În troparul Naşterii Domnului se spune: ,,Naşterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii lumina cunoştinţei; că întru dînsa cei ce slujeau stelelor, de la stea s-au învăţat să se închine Ție, Soarelui dreptăţii, şi să te cunoască pe Tine, Răsăritul cel de sus, Doamne, slavă ţie“. Toate sărbătorile Bisericii au o strînsă legătură între ele iar calendarul liturgic este un itinerariu perpetuu de la Naştere-Patimi-Răstignire-Înviere iar în ceea ce-i priveşte pe sfinţi ei sînt nişte mărturisitori autentici ai acestui parcurs. De fapt ce înseamnă Schimbarea la Faţă? Este schimbarea înfăţişării, Hristos a dezvăluit ceea ce era ascuns, adică a arătat slava Dumnezeirii cu Care firea omenească a fost unită din clipa zămislirii în pîntecele Născătoarei de Dumnezeu. El a ascuns ceea ce era dintotdeauna pentru ca ucenicii ,,să nu ardă“ din pricina nevredniciei lor, ei nu erau încă pregătiţi pentru a vedea aşa ceva. Sfîntul Ioan Damaschin spune: ,,nu a luat o altă înfăţişare, şi nici nu S-a transformat, ci S-a arătat ucenicilor cu adevărata Lui faţă“. Sfîntul Ioan Gură de Aur spune că, de fapt, Hristos nu a dezvăluit întreaga dumnezeire, ci numai o mică parte din energia Sa. Prin acest lucru El a arătat slava dumnezeiască ca o pregustare a Împărăţiei Cerurilor şi din iubire faţă de oameni, pentru ca ucenicii Săi să nu-şi piardă încă viaţa prin vederea întregii slave a dumnezeirii. Schimbarea la Faţă ascunde cu sine o taină: revelarea Împărăţiei Cerurilor. Este însă şi o expresie a iubirii de oameni a lui Dumnezeu.

Cei doi sori
 

     Schimbarea la Faţă a Domnului s-a petrecut în faptul zilei tocmai pentru ca ucenicii să vadă atît soarele fizic cît şi pe cel duhovnicesc. Sfîntul Ioan Damaschin spune într-un tropar al său: ,,Ascunsu-s-a de razele Dumnezeirii soarele cel simţitor, dacă Te-a văzut pe Tine schimbat la faţă, pe Muntele Taborului, Iisuse al meu“. Soarele fizic s-a ascuns în faţa razelor dumnezeirii lui Hristos. ,,După cum spun sfinţii care au asemenea experienţe, este posibil ca la început, ucenicii să fi văzut două lumini, adică lumina creată şi lumina necreată, dar atunci cînd s-a arătat energia Dumnezeirii, care era mult mai puternică, soarele fizic a dispărut cu desăvîrşire“ spune Hierotheos Vlachos. (Predici la Marile Sărbători). Sfîntul Isaac Sirul spune că pe Tabor ucenicii au văzut doi sori: ,,unul pe cer, după fire, iar celălalt peste fire“. Sfîntul Nicodim Aghioritul spune că, în desfăşurarea evenimentului Schimbării la Faţă, priveliştea a fost copleşitoare pe Muntele Tabor. Au răsărit dintr-o dată doi sori, ceea ce nu s-a mai văzut pînă atunci. Sfîntul Grigorie Palama spune că soarele fizic este văzut de către toţi oamenii de pe pămînt dar cel duhovnicesc numai de către cei care sînt vrednici şi pregătiţi pentru acest lucru. ,,Hristos Se schimbă la faţă nu primind ceea ce nu avea, nici preschimbîndu-se în ceea ce nu era, ci descoperindu-Se ucenicilor Săi ca ceea ce era, deschizînd ochii lor şi făcîndu-i din orbi văzători“ spune Tomul Aghioritic.

Schimbarea lui Iisus la Faţă şi schimbarea noastră
 

     În cadrul acestui praznic trebuie să privim lumina dumnezeirii ce emană din persoana lui Iisus şi să vedem cele nevăzute dar este foarte important să căutăm schimbarea noastră la faţă, metanoia, transformarea vederii nostre şi a simţurilor: din fricoşi să devenim curajoşi, din răi buni, din bolnavi să ajungem sănătoşi, din pătimitori să ne facem nepătimitori. ,,Lumina lui Hristos luminează tuturor“ spune preotul în noaptea Învierii cînd iese să dea lumină credincioşşilor, atunci cînd încă luminile din Biserică sînt stinse. Este lumina credinţei şi a adevărului care trebuie să ardă în fiecare dintre noi şi să ne transforme în adevărate torţe ale vieţii în Hristos. ,,Tîlcuind evenimentul sfintei Schimbări la Faţă, putem observa diferitele grade de împărtăşire din slava lui Dumnezeu. Datorită unirii ipostatice a firii dumnezeieşti cu cea omenească, trupul pe care l-a luat Hristos s-a făcut izvor al harului necreat al lui Dumnezeu şi de aceea chipul Îi strălucea ca Soarele. Aceasta înseamnă că Hristos i-a îndumnezeit şi îi îndumnezeieşte pe ucenicii Săi şi pe toţi oamenii care sînt vrednici de a se împărtăşi din energiile Sale îndumnezeitoare“. (Hierotheos Vlachos) Ce înseamnă faptul că au strălucit chiar şi hainele lui Hristos? Prin aceasta se adevereşte că s-a veselit întreaga zidire. Cosma Melodul spune într-un tropar că lumina neapropiată a lui Dumnezeu care s-a arătat în munte ,,a veselit zidirea şi pe oameni i-a îndumnezeit“.  (Ştefan BOTORAN)

Comments
Comentariu nou Cautare
Scrieti comentariu
Nume:
Email:
 
Titlu:
 
Va rog sa introduceti codul anti-spam pe care il puteti citi in imagine.

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."

 

Caută in site ...

Adio, Majestate!

 

      România iubeşte monarhia. Ar fi concluzia la care ar ajunge orice persoană care deschide televizorul, ascultă radioul sau citeşte presa scrisă, pentru că mijloacele media abundă de articole despre regele Mihai şi monarhie. Dar dacă ne-am întoarce în urmă cu vreo două decenii, lucrurile n-ar sta chiar aşa. Regele Mihai a fost alungat din ţară de regimul post-decembrist condus de Iliescu şi Roman, aşa cum s-a întîmplat în 1947, pe vremea regimului bolşevic. Urmaşii acelor comunişti, pesediştii actuali, depun flori şi lumînări pentru monarhul României care a trecut la cele sfinte, iar pe bloguri postează mesaje de compasiune arătîndu-şi astfel nesimţirea.
     Fiind într-o vizită în Danemarca, am avut ocazia să trăiesc vizita familiei regale în oraşul în care am poposit vreme de o săptămînă. Au fost multe pregătiri, oficialităţile au fost băgate în priză cu mult timp înaintea vizitei. Localnicii erau preocupaţi să-şi întîlnească Regina, iar în ziua sosirii familiei regale, locul era înţesat de lume. Oraşul nu avea mai mult de vreo 20.000 de locuitori, dar atunci numărul celor prezenţi era şi de cinci ori mai mare. Era puhoi de lume. Eu nu mai văzusem atîta agitaţie şi oameni la un loc de pe vremea cînd Ceauşescu vizita vreo localitate. Pe cînd eram în anul I de facultate, era anunţată participarea preşedintelui ţării la deschiderea anului universitar, la Cluj. Cîtă zarvă, eram forţaţi să ieşim, să-l aclamăm! Pe noi, bobocii, ne-au închis pe stadionul din Cluj ca pe nişte oi, pentru a vedea iubitul conducător cît de ovaţionat este de tineri. Ceva similar era şi în oraşul danez, la vizita Reginei. Deosebirea însă consta în faptul că acei cetăţeni au mers la întîlnirea cu Regina din plăcere, pe cînd noi eram forţaţi. Le zîmbeau feţele, plîngeau oamenii de emoţie.

Citește mai departe...

Vizitatori online

Avem 457 vizitatori online

Curs valutar BNR

Vremea in Fagaras

Poze din Făgăraş şi Ţara Făgăraşului

9.JPG

Cartea

Statistici

Membri : 14
Conţinut : 738
Număr afişări conţinut : 3961346

FaceBook

Horoscop zilnic

Informatii utile



Ziare