Monitorul de Făgăraș - Ziarul care stă de vorbă cu oamenii!

Home Ştiri din sport Poveşti pline de deznădejde
Poveşti pline de deznădejde Email
Luni, 29 Mai 2017 21:59

 

Adăpostul Melaniei Caian este în cimitir Oamenii străzii duc o dublă luptă, cu frigul şi foamea, dar şi cu colegii lor de suferinţă pentru a-şi apăra culcuşul din cimitir

     Îi vedem pe străzi, în parc, la scările de bloc, la uşile magazinelor, în birturi, în cimitire sau la poarta spitalului.

 Sînt îmbrăcaţi în zdrenţe, murdari, pletoşi şi neîngrijiţi. Sînt oamenii străzii care n-au unde să se adăpostească. Sînt dezorientaţi, dar nu agresează pe nimeni, nu cerşesc, sînt întotdeauna politicoşi şi îi privesc pe semenii lor cu ochii trişti cerînd parcă îndurare pentru viaţa de coşmar pe care o duc. Mulţi dintre noi întoarcem însă privirea la astfel de destine. Fiecare îşi are povestea lui, unii au avut cîndva o familie, poate şi copii, sînt ingineri, profesori sau buni meseriaşi, dar acum nu mai reprezintă nimic. Sînt marginalizaţi şi ignoraţi de toată lumea. O decepţie, pierderea locului de muncă, o tragedie în familie le-a scos la iveală slăbiciunile şi i-a trimis în infernul vieţii cotidiene, în sărăcie şi în braţele alcoolului. Făgăraşul are mulţi oameni ai străzii, iar din zi în zi numărul lor este în creştere. Nimeni nu le mai dă vreo şansă, iar ei nu mai au puterea să lupte pentru a ajunge măcar pe linia de plutire. Dar aceşti oameni au nevoie de ajutor, iar semenii lor pot să li-l ofere. În primul rind au nevoie de îmbrăcăminte şi încălţăminte, au nevoie de alimente. Unii dintre ei îşi doresc să iasă din această situaţie, care spun ei, este ruşinoasă, dar nu au reuşit să depăşească starea de deznădejde în care au căzut.

Casa Melaniei Caian este în cimitir

     Pentru că de mai mulţi ani lumea o ocoleşte şi o priveşte cu nepăsare, s-a retras şi trăieşte speriată, pe unde apucă. Melania Caian are acum 51 de ani şi spune că niciodată n-a avut vreun sprijin. Am găsit-o în cimitirul vechi al municipiului, sta pe un mormînt, la crucea căruia a crescut un copac. Mi-a arătat care este adăpostul ei din timpul nopţilor. S-a întins peste placa din ciment a unui mormînt şi s-a învelit cu fîşul zdrenţuros pe care-l purta. ,,Aşa dorm nopţile, iar cînd plouă mă retrag în gară sau într-o scară de bloc” a spus Melania Caian. Liniştea cimitirului n-o mai sperie demult, spune ea, iar prietenii ei sînt cei din morminte. Le rosteşte numele citite de pe cruci afişînd un zîmbet trist. Liviu, Ion, Marian….Melania Caian n-a avut un acoperiş deasupra capului de cîţiva ani. Din luna iulie 2015 a locuit în scara blocului nr. 4 de pe strada Luncii, iar mai apoi în alte scări de bloc, acolo unde locatarii au acceptat-o. ,,Nimeni nu m-a mai băgat în seamă, pe nimeni nu interesează viaţa mea. Am avut o viaţă de cîine. Părinţii mei m-au abandonat şi am trăit în casa de copii de la Turnul Roşu. Pe tata l-a călcat trenul, iar mama a murit. După ce am gătat şcoala am venit la Făgăraş unde am avut grijă de un bătrîn bolnav. Ani de zile am locuit la familia respectivă, iar după ce a decedat bătrînul am plecat în Italia. Şi aici am muncit mulţi ani, dar am ajuns în Făgăraş din nou, tot fără bani. Nu vreau să-mi amintesc ce viaţă am avut şi în Italia. Doamne, ce greu este să nu ai o locuinţă, să nu ai părinţi. Am trăit ca un animal fără stăpîn, nu am avut ce mînca, nu m-am spălat şi am îndurat mult frig. Au fost seri cînd am adormit plîngînd pentru că nu îmi mai simţeam mîinile şi picioarele, îmi erau degerate. Am crezut că mor de frig. Am avut noroc cu cîteva persoane care mi-au dat două pături şi o pernă. Mă ghemuiam să mă încălzesc, dar frigul pătrundea prin pături şi tremuram pînă adormeam. Poliţia locală s-a şocat cînd m-a găsit. Nu le venea să creadă poliţiştilor unde dormeam. În iarna din 2015 m-au primit la hotelul din Piaţa Agroalimentară unde ne-au băgat pe toţi cei fără adăpost. Hotelul din piaţă se deschidea pentru noi seara la ora 20.00 şi se închidea dimineaţa la ora 8.00. Toată ziua mă plimbam prin oraş să nu îngheţ, iar seara mă retrăgeam la căldură, în cameră, să dorm. E greu, foarte greu, nu m-am gîndit niciodată că voi ajunge pe străzi. În iarna din 2016 am suferit mult de frig, dar după ce s-a făcut adăpostul din cartierul Combinat m-au primit şi pe mine. Am avut căldură, mîncare oferită de primărie că altfel mă găseau îngheţată pe undeva. Nu am mai fost ca şi cîinii pe străzi, goniţi de toată lumea" a spus Melania Caian de 51 de ani.

Oamenii străzii şi lupta pentru supravieţuire
 

     În municipiul Făgăraş au fost identificaţi în iarna trecută 15 oameni ai străzii, localnici de diferite vîrste care nu au un acoperiş deasupra capului şi au fost adăpostiţi în clădirea primăriei din cartierul Combinat. Acum, pe imp d evară, ei au revenit pe străzi unde umblă bezmetici, fără un rost, flămînzi şi murdari.
     Pe unii i-am găsit în cimitir unde şi-au făcut culcuşuri în care să doarmă şi pe care şi le păzesc unii de alţii. Pe alţii i-am găsit în canalele părăsite ale societăţii de canalizare, în scări de bloc, în gară, la groapa de gunoi sau în clădiri dezafectate sau pe şantiere părăsite. Foamea, spun ei, nu-i chinuie atît de mult ca şi ploaia sau frigul. ,,Vara este uşor, ne descurcăm, dar iarna este foarte greu. Cînd vine gerul ne gîndim care dintre noi va mai trăi pînă în primăvara următoare. În fiecare iarnă mai pier cîte 2-3 dintre noi pentru că nu rezistă la gerul cumplit" spun cu sfială oamenii străzii. Pe lîngă lupta cu viaţa, ei duc şi o luptă între ei pentru supravieţuire. Au fost marcaţi, anul trecut, în luna august, de moartea unuia dintre ei, care fusese ucis cu bîta. Şi acum mai vorbesc despre moartea cumplită a acestuia, dar sînt singurii care-l mai pomenesc. Agresorul a primit 12 ani de închisoare, sentinţă dată de magistraţii braşoveni în cursul acestei luni. (Lucia BAKI)

Comments
Comentariu nou Cautare
Scrieti comentariu
Nume:
Email:
 
Titlu:
 
Va rog sa introduceti codul anti-spam pe care il puteti citi in imagine.

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."

 

Comunicat de presa

În ediţia tipărită

,,Pesta porcină este o făcătură a guvernantilor“

     Pesta porcină este un alt subiect adus în atenţia românilor în ultima perioadă pentru a le abate atenţia de la evoluţia evenimentelor reale. Peste tot în media se dezbate subiectul, iar în paralel se sacrifică porcii atît din ferme, cît şi din gospodăriile oamenilor. Oamenii se întreabă însă cît de reală este situaţia, dar înclină să creadă că totul este o făcătură pusă la cale de guvernanţi pentru a creşte importurile şi a distruge producţia autohtonă. Şi făgărăşenii sînt în asentimentul marii majorităţi a românilor şi susţin că această campanie de sacrificare a porcilor pe motiv de pestă porcină africană este o făcătură. Făgărăşenii amintesc de gripa aviară care a dus la sacrificarea tuturor păsărilor din ferme şi din gospodăriile oamenilor. Localnicii îşi mai amintesc că primele focare de gripă aviară au fost identificate în Ţara Făgăraşului, iar dezinsecţiile au fost realizate cu apă de ploaie.

Citește mai departe...

Caută in site ...

Vizitatori online

Avem 734 vizitatori online

Curs valutar BNR

Vremea in Fagaras

Poze din Făgăraş şi Ţara Făgăraşului

6.JPG

Cartea

FaceBook

Publicitate

Statistici

Membri : 14
Conţinut : 764
Număr afişări conţinut : 4274549

Horoscop zilnic

Informatii utile



Ziare