Monitorul de Făgăraș - Ziarul care stă de vorbă cu oamenii!

Home Ştiri din sport Fata care şi-a depăşit handicapul
Fata care şi-a depăşit handicapul

 

Petronela Pică este funcţionar public în Primăria Făgăraş de peste 10 ani şi îşi iubeşte locul de muncă ,,Mi-a fost greu la început, dar acum nu mai bag în seamă răutăţile celor de lîngă noi” Cel mai ieftin cărucior bun pentru deplasarea persoasnelor cu dizabilităţi costă 4000 lei, iar statul oferă un cupon de doar 1250 lei Făgăraşul nu oferă condiţii persoanelor cu handicap locomotor


     Cei care au intrat în Primăria Făgăraş şi au înregistrat vreun document oficial, nu au avut cum să nu-i remarce amabilitatea şi zîmbetul deschis. I-au remarcat şi căruciorul cu rotile fără de care Petronela Pică nu are cum să se deplaseze de la un birou la altul. De peste 10 ani, Petronela Pică îşi are locul de muncă la Registratura Primăriei Făgăraş şi îşi desfăşoară activitatea ca funcţionar public fără greşeală şi cu profesionalism. Mulţi dintre funcţionarii publici din instituţie ar putea lua un exemplu de la Petronela Pică, un exemplu de amabilitate şi de promtitudine. Desigur nu este uşor să fi bun, în toate înţelesurile cuvîntului, dar Petronela Pică şi-a depăşit întru-totul handicapul, iar comportamentul ei este dovada unei siguranţe şi frumuseţi spirituale care o stăpînesc. Mereu este zîmbitoare, iar un obstacol sau o sincopă indiferent de ce natură ar fi, poate fi înţeles şi trecut cu vederea de oricine. Petronela Pică este singura persoană cu dizabilităţi care are un loc de muncă şi de care este mîndră şi mulţumită. În municipiu sînt peste 200 de astfel de persoane, dar pe care nu le-a văzut nimeni, nici pe stradă nici la vreun serviciu deşi se plătesc indemnizaţii pentru ele.Nu sînt atît de importantă pentru a da interviuri, ne-a spus zîmbind Petronela Pică la vederea reportofonului. Dar cu amabilitate a povestit condiţia persoanei cu dizabilităţi din România, şansa pe care a avut-o după terminarea şcolii speciale şi modul în care şi-a depăşit condiţia. Fără îndoială, Petronela Pică poate fi un exemplu pentru mulţi făgărăşeni şi nu numai. Problema este însă la noi, persoanele fără dizabilităţi, întrucît trecem pe lîngă ei nepăsători, orbi şi fără să îndreptăm privirile spre cărucioarele în care se derulează mari tragedii. O clipă dacă ne-am aşeza în locul lor, cum ne-am plăti tributul sorţii? Petronela Pică şi nu mulţi ca ea, a reuşit, iar azi este o învingătoare. Dar fără ajutorul nostru. O putem cunoaşte dintr-un interviu acordat cu amabilitate reporterului ,,Monitorul de Făgăraş”.

Reporter: Sînteţi într-un scaun cu rotile, dar aveţi totuşi independenţă. Putem spune că aveţi un statut aparte în societatea românească şi faceţi parte dintr-o categorie de persoane pe care oamenii o privesc cu un soi de dezaprobare. Vă deranjează ?
Petronela Pică: La început mi-a fost greu. Recunosc că privirile oamenilor mă deranjeau. Era perioada ce a urmat absolvirii şcolilor speciale pe care le-am urmat. Acum, pot spune că m-am obişnuit şi nu mai bag în seamă astfel de prviri, de răutăţi. Oamenii sănătoşi altfel se uită la tine, poate nu-ţi înţeleg situaţia şi chiar viaţa.Prezenţa noastră, a persoanelor cu dizabilităţi, produce o stare care deranjează pe undeva. În cazul meu, pot spune că, de ani buni, nu mai am nicio problemă, nu mai percep lucrurile aşa.
R.: După ce aţi terminat şcoala, aţi reuşit să obţineţi vreun loc de muncă?
P.P.: Am lucrat 4 ani la o tipografie din Făgăraş. A fost primul meu loc de muncă. Doamna David, cea care conducea tipografia, era deşteaptă, deosebită, o femeie activă. Dar s-a încheiat totul aşa brusc! Nici acum nu ştiu cum de a fost posibilă acea tragedie. Doamna David m-a oprit pe stradă şi m-a întrebat: vrei să lucrezi? Aveam 21 ani, după şcoală. Normal că am răspuns că aş vrea dacă nu o deranjează statutul meu de persoană cu dizabilităţi. A doua zi am început lucrul. După tragedie, m-am lipit de Primăria Făgăraş, de cei cu Legea 76 cînd am lucrat la Registratură. După terminarea perioadei m-au angajat ca funcţionar public, persoană cu dizabilităţi.
 

Şi-a dorit un loc de muncă
 

R.: N-am mai întîlnit, la Făgăraş, o altă persoană cu dizabilităţi să lucreze în administraţia publică sau chiar la firmele private. Vă place să aveţi un loc de muncă?
P.P.: Da, mi-am dorit un loc de muncă întotdeauna. La tipografie mi-a plăcut foarte mult. M-aş mai duce la privat oricînd, mi-a plăcut acel domeniu. Dar şi la primărie este bine. În perioada 2003-2007 am lucrat prin Legea 76, iar în 2007 am dat examen să ocup un post la primărie. Am dat examen pentru un post la Centrul de informare, registratură, am luat examenul şi m-au angajat. Între timp am continuat studiile la Universitatea Spiru Haret din Braşov, administraţie publică locală şi am terminat cursurile în 2010. Liceul l-am făcut la Sebeş-Alba, liceu special, secţia contabilitate, iar clasele I-VIII la o şcoală specială din Craiova.
R.: Cum reuşeaţi să participaţi la cursuri, la examene, la Spiru Haret, avînd în vedere că nu există spaţii amenajate pentru persoanele cu dizabilităţi?
P.P.: Chiar aveam emoţii cînd am văzut toate acele scări de la facultate pe care nu aveam cum să le urc fără ajutor. Dar am avut noroc cu colegii de la Făgăraş care urmau şi ei cursuri. M-au ajutat cu scările, au fost foarte de treabă faţă de mine, iar fără ei trebuia să abandonez. Chiar vreau să le mulţumesc din nou. Acum sînt consilier cu studii superioare şi am rămas angajat al Primăriei Făgăraş, la Registratură.
R.: Sînteţi mulţumită de salariul pe care-l primiţi?
P.P.: Salariul este suficient, e bine. Nu am de ce să comentez şi nici nu o fac.
Fata de la Registratura Primăriei
R.: Concret, care este activitatea dumneavoastră ca funcţionar public, în sprijinul cetăţeanului?
P.P.: Am fost la Registratură de la început şi acolo am rămas. Înregistrez dispoziţii emise de primar, fac răspunsuri la solicitările depuse în baza Legii 544. Ca ziar dacă aveţi o solicitare în acest sens, răspunsul îl veţi primi de aici de la birrou, de la mine, după o bună informare, fireşte. La început eram un birou mai mare, dar acum sîntem mai puţini.

R:Cum v-au primit colegii la acest loc de muncă?
P.P.: M-au primit bine, ca pe un om normal, nu s-au uitat îndelung la căruciorul meu. M-am încadrat bine aici, chiar foarte bine, n-am simţit nicio diferenţă. Mă deplasez doar la parter unde spaţiul îmi permite să folosesc căruciorul.
Vina este împărţită
R.: Sînteţi singura care v-aţi angajat din categoria dumneavoastră? De ce nu v-au urmat exemplul şi alţi făgărăşeni? La SPAS Făgăraş avem înregistrate peste 200 de persoane cu dizabilităţi care au cerut şi însoţitor, dar v-am găsit ca angajat în Făgăraş doar pe dumneavoastră.
P.P.: Sînt puţini cei care vor să se angajzeze, dar nici nu li se oferă şansa asta. Nu e normal, dar acceptăm această stare de fapt. Cred că este o delăsare şi de la instituţii şi de la persoane. Vina este cumva împărţită. Eu mi-am dorit de la început să lucrez şi de aceea am şi găsit un loc de muncă. Şansa dată de familia David mi-a deschis perspectiva de a mă angaja şi totodată dorinţa de a lucra. Cînd ai un loc de muncă, trece timpul altfel. Dacă stai acasă, nu este bine. Stai în faţa calculatorului, nu eşti activ. De citit nu citeşti, doar calculatorul. Nu e în regulă.
R.: Ce vă oferă Făgăraşul pentru a petrece timpul liber?
P.P.: Făgăraşul nu ne oferă nimic nouă, celor cu dizabilităţi. În Făgăraş nu ai unde să ieşi. Nu sînt condiţii pentru noi.

Persoanele cu dizabilităţi nu sînt priorităţi pentru municipalitate
 

R.: Ce condiţii vă oferă municipiul pentru a vă putea deplasa?
P.P.: Intrările, trotuarele nu sînt accesibile pentru noi. În Făgăraş nu avem condiţii de loc. Parcă la Casa de cultură s-a amenajat o scară de acces. Magazinele nu au, instituţiile nu au, BIG, CEC.. Stai în faţa uşii şi aştepţi pe cineva să te ajute. În clădirile vechi nu ai acces. Atunci mergem în magazinele mari unde putem intra. Eu am maşină din 2008 şi este adaptată pentru condiţia mea. Mi-am dorit independenţă şi am reuşit să o am. Mă urc cu ajutor, dar după aceea mă descurc. La serviciu cînd vin şi plec mă ajută gardianul.
R.: La tot pasul aveţi nevoie de ajutor. Vă deranjează? Îi deranjează pe cei la care apelaţi?
P.P.: Cer ajutorul, dar nu la întîmplare. Au fost cazuri că taximetriştii i-ar fi refuzat pe colegii mei. Eu n-am avut probleme, n-am avut situaţii. Eram odată la Sibiu şi m-a prins ploaia. Aşa udă cum eram, un taximetrist m-a ajutat şi m-a luat. Am mers cu taxi, mă luau, mă ajutau cu căruciorul.
R.: În străinătate cum se pune problema?
P.P.: Am fost în Barcelona acum 2 ani, dar oamenii nu au treabă cu tine. Dacă apelezi la ajutor, se comunică cu tine. Se comunică cu tine dacă ceri, dar în rest nu se uită la tine, sînt obişnuiţi. Aici nu, cei în vîrstră se uită la tine şi chiar comentează. Cei tineri nu au treabă. (n.r. Rîde cu tristeţe). Nu ştiu de ce...
Venituri modeste
R.: Ce venit lunar aveţi? Cum vă ajută statul român?
P.P.: Am salariul de la primărie. În privinţa ajutorului de la stat, da, am o indemnizaţie de 340 lei pentru handicap grav. Nu e suficient, dar eu am dreptul la un asistent, iar indemnizaţia pentru un însoţitor este de 1065 lei, 80% din salariul mediu, şi îl iau eu. Este greu să cauţi pe cineva să angajezi. Suma nu ar fi sufientă dacă ai nevoie de medicamente, să plăteşti pe cineva să te ajute, facturi. Dacă această indemnizaţi de 340 lei ar fi măcar de 1000 lei, poate ar mai fi un ajutor. Sînt persoane care nu au asistent şi le este foarte greu. Eu merg la recuperări, la Felix şi plătesc o coplată de 340 lei şi fac 2 săptămîni tratament de recuperare, bazin, kinetoterapie, electrostimulare. Aşa cred că mă ajută, dar bine nu mă mai fac.
R.: Nu credeţi că vă veţi ridica din acest scaun niciodată?
P.P.: Ştiu ce semnifică boala şi nu mai sper. Nu ştiu dacă au fost cazuri de vindecare, dar eu nu ştiu şi m-am resemnat cu această situaţie. Boala mea se numeşte splină bifidă şi m-am născut cu ea. Am făcut recuperare de mică, Mergeam la Dezna la recuperare, dar pînă la 14 ani. Am consultat, pe la 20 de ani, medici străini, dar au zis doar că starea mea este bună. Deci, la 39 de ani nu mai am aşteptări de vindecare.
Nu există nicio asociaţie pentru persoanele cu dizabilităţi, la Făgăraş
R.: Faceţi parte dintr-o asociaţie?
P.P.: Am fost membru într-o asociaţie cu specific, dar nu mai este în Făgăraş din 2004. Era preşedinte un domn Gotfild din Germania şi venea odată pe an la Făgăraş. Dînsul nu avea mîini. Noi, cei de aici, nu am făcut nimic pentru asociaţie, nu ne-am implicat, aşteptam să vină un om din Germania să ne organizeze. Nu am avut nicio iniţiativă, era o ruşine. Eram 8 persoane din care 3 cu dizabilităţi. Apoi a fost asociaţia lui Anghel, dar s-a închis de cînd a decedat el. Nu mai funcţionează nicio asociaţie pentru persoane cu handicap care să ne protejeze. Dacă ai nevoie de ceva trebuie să suni la Braşov, la Bucureşti, acolo unde există. Eu am apelat la asociaţia Motivation de unde am obţinut un cărucior pe care l-am pltit cu 4000 de lei. Este un caz fericit pentru că sînt cărucioare şi cu mii de euro. Nici nu ştiu de ce costă atîta!
Gratuităţi doar pe hîrtie
R.: De ce nu sînt gratuite aceste cărucioare sau alte bunuri care vă sînt absolut necesare?
P.P.: Nimic nu este gratuit. Statul oferă doar un cupon în valoare de 1250 lei prin Casa de Asigurări de Sănătate pentru un cărucior. Dar nu sînt bune. Mie îmi trebuie un cărucior activ, să meargă uşor. Statul român nu ne oferă nimic, doar banii aceştia. Din 5 în 5 ani avem posibilitatea să ne luăm un cărucior dar să ne încadrăm în sumă. Nu ne ajută această sumă pentru că acele cărucioare nu pot fi folosite pentru deplasare. Prin urmare nu ai bani stai în pat, în casă. Eu trebuie să-mi schimb deja căruciorul pentru că au trecut 5 ani de cînd îl am. Trebuie să-mi fac decizie pentru a-mi lua un cărucior. Este o procedură pe care trebuie să o urmăm. Ne facem dosar la CASA, un referat medical semnat de un medic neurolog, recomandare medicală, certificatul de handicap. Dosarul se duce la CASA, iar între 30-45 zile apare decizia care are valabilitate scurtă. Cînd apare decizia trebuie să ştiu deja de unde iau căruciorul pentru că expiră. În Făgăraş nu avem de unde să ne luăm cărucioare. Totuşi avem nişte gratuităţi, bilete de autobuz şi de tren.

R.: Cum reuşiţi să vă urcaţi în tren din Gara Făgăraş pentru că şi persoanele fără cărucior au nevoie de ajutor.
P.P.: La Făgăraş nu ai cum să urci în tren, trebuie să mă ajutre cineva, să mă ridice cu totul. Peronul este foarte jos faţă de scara trenului. În Barcelona, de exemplu, făceai doar semn şi lăsau trapa la tren şi urcam singură, fără ajutor. Civilizaţie, nu?

R.: Care este viaţa personală a dumneavoastră? Aveţi familie?
P.P.: Nu m-am căsătorit, dar am un prieten tot pe cărucior. Nu m-am gîndit să mă căsătoresc. Prietenul meu este din Bihor şi s-a mutat, aici, cu mine. Ne-am cunoscut la Recuperări şi a venit la mine. Acum ne ajutăm unul pe altul, noi pe noi, conducem amîndoi, ne descurcăn neaşteptat de bine. Lui îi place aici, dar spune că îi lipsesc prietenii de acasă. Locuim într-un apartament, la parter.

R.: Care este relaţia cu conducerea primăriei?
P.P.: Trei primari am cunocut şi cu toţi m-am înţeles bine. Dacă am avut o problemă, am putut discuta cu ei şi m-au înţeles. Nici n-am simţit ostilitate din partea nimănui.
,,Nu ştiu ce n-am văzut”
R.: Ce vă place, în Făgăraş, cel mai mult?
P.P.: M-aţi blocat, acum! Faptul că m-am născut aici, e aici familia, am un loc de muncă, altfel eram plecată de aici. Cînd vrem să facem altceva decît lucrurile obişnuite ale zilei, mergem la un film, la Braşov. În Cetate, nu am fost de loc. În Sala Dietei am fost odată, m-a urcat cineva. Eu nu am cum să urc. Dacă ar fi un lift m-aş duce sigur, chiar mi-ar plăcea să o pot vizita. Şi la Mănăstirea Brâncoveanu cînd mă duc, ajung doar pînă în curte. A venit o prietenă la mine, e tot în cărucior, dar am mers doar în curtea mănăstirii. N-aş putea să vă zic ce îmi place la Cetate pentru că nu ştiu ce n-am văzut. M-am resemnat.
R.: Aţi avut un model în viaţă?
P.P.: Mi-am luat modelul meu şi am mers înainte.
Proiecte destinate persoanelor cu handicap, dar care se derulează cu oameni normali
R.: Cunoaşteţi persoane, în oraş, cu handicap? Ce le-aţi recomanda?
P.P.: Să fie mai active, să-şi dorească să iasă, să nu le fie ruşine. Nu ştiu de unde pleacă ideea aceasta de a le fi ruşine, de a le fi teamă să iasă în lume. Sînt tineri, dar nu ies, nu se arată. Sînt 200 dosare cu ajutor de handicap în oraş, dar nu se văd.Eu nu am anturaj în oraş şi nu e bine, ne-ar prinde bine să ne vedem, să ne facem auziţi. Lumea ne-ar percepe altfel. Sînt convinsă că sînt proiecte destinate nouă, dar nu m-a căutat nimeni pentru aşa ceva. Nu vorbesc aici de bani ci de socializare. Cu doamna de la Diakonia am discutat, dar acolo sînt alt gen de persoane cu dizabilităţi. Of, cît de greu am urcat pînă la biroul ei. Am apelat pentru angajare, a fost deschisă, dar am renunţat pentru că că am intrat la primărie. Sînt multe probleme, dar ne rezumăm la ceea ce putem face. (Lucia BAKI)

Comments
Comentariu nou Cautare
Scrieti comentariu
Nume:
Email:
 
Titlu:
 
Va rog sa introduceti codul anti-spam pe care il puteti citi in imagine.

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."

 

Comunicat de presa

În ediţia tipărită

,,Pesta porcină este o făcătură a guvernantilor“

     Pesta porcină este un alt subiect adus în atenţia românilor în ultima perioadă pentru a le abate atenţia de la evoluţia evenimentelor reale. Peste tot în media se dezbate subiectul, iar în paralel se sacrifică porcii atît din ferme, cît şi din gospodăriile oamenilor. Oamenii se întreabă însă cît de reală este situaţia, dar înclină să creadă că totul este o făcătură pusă la cale de guvernanţi pentru a creşte importurile şi a distruge producţia autohtonă. Şi făgărăşenii sînt în asentimentul marii majorităţi a românilor şi susţin că această campanie de sacrificare a porcilor pe motiv de pestă porcină africană este o făcătură. Făgărăşenii amintesc de gripa aviară care a dus la sacrificarea tuturor păsărilor din ferme şi din gospodăriile oamenilor. Localnicii îşi mai amintesc că primele focare de gripă aviară au fost identificate în Ţara Făgăraşului, iar dezinsecţiile au fost realizate cu apă de ploaie.

Citește mai departe...

Caută in site ...

Vizitatori online

Avem 744 vizitatori online

Curs valutar BNR

Vremea in Fagaras

Poze din Făgăraş şi Ţara Făgăraşului

10.JPG

Cartea

FaceBook

Publicitate

Statistici

Membri : 14
Conţinut : 764
Număr afişări conţinut : 4274550

Horoscop zilnic

Informatii utile



Ziare