Monitorul de Făgăraș - Ziarul care stă de vorbă cu oamenii!

Home
,,Tradiţiile satului făgărăşean sînt sfinte” Email
Luni, 08 Mai 2017 17:33

 

 

Este de părere Niculae Şerb din Hârseni care a împlinit frumoasa vîrstă de 102 ani ,,Părintele Arsenie era un sfînt” spune centagenarul din Hârseni care l-a vizitat mai mereu pe Sfîntul Ardealului, la mănăstire ,,Azi sînt mai mulţi hoţi şi bandiţi decît oameni cinstiţi” este părerea bătrînului care a trăit şi în monarhie şi în comunism, dar şi în democraţia postdecembristă


     Cel mai vîrstnic localnic din Ţara Făgăraşului trăieşte la Hârseni şi are 102 ani împliniţi. Are în jurul său copiii, nepoţii, dar şi strănepoţii la care nici nu le mai ştie numărul, dar se bucură atunci cînd îi trec pragul. Niculae Şerb s-a născut la 14 septembrie 1914, de praznicul Sfintei Cruci. ,,M-am născut în zi mare şi de aceea credinţa am păstrat-o toată viaţa. Cred că Dumnezeu m-a ajutat pentru credinţa mea să ajung la această vîrstă” spune Niculae Şerb. Pentru familia centagenarului este o mîndrie să-l aibă în mijlocul ei, îi apreciază sfaturile şi le urmează cu sfinţenie. Prea puţini localnici din Ţara Făgăraşului au atins astfel de vîrste, Ioan Văcăreţ din Rucăr împlinise 100 de ani, iar la Recea, Lucreţia Popa trăise 101 ani. Niculae Şerb cere urmaşilor lui cîteva lucruri, să păstreze credinţa în Dumnezeu, să părtreze tradiţiile locului şi să fie corecţi cu cei din jur. ,, De era belşug sau sărăcie, bucurie sau necaz, tradiţiile satului românesc se păstrau, iar localnicii se mîndreau cu acestea. Tradiţiile sînt pentru satele făgărăşene ce avem mai sfînt. Trebuie să le păstrăm” transmite urmaşilor Niculae Şerb. Este o plăcere să-l asculţi pe nea Niculae mai ales că îşi aminteşte cu luciditate multe din întîmplările trăite de-a lungul vieţii, majoritatea fiind adevărate sfaturi utile pentru noi, cei mai tineri. A trecut prin cele două războaie mondiale, a trăit în monarhie, în comunism şi în democraţia postdecembristă, şi are pentru fiecare cuvinte de laudă şi deopotrivă de critică. Pentru nea Niculae Şerb au existat cîteva principii de viaţă de la care nu s-a abătut niciodată, credinţă, hărnicie şi curaj. ,,Dacă toată lumea ar respecta lucrurile normale şi ar asculta de Dumnezeu care mereu ne vorbeşte, viaţa ar fi frumoasă, fără greutăţi. Eu de mic am mers la biserică, duminică de duminică. Acum nu mă mai ajută picioarele, dar ascult slujba la televizor în fiecare duminică şi sărbătoare” povesteşte Niculae Şerb din Hîrseni.
 

,,Dumnezeu a fost bun cu mine”
 

     L-am găsit pe cel mai vîrstnic localnic din Ţara Făgăraşului dereticînd prin casă, pe lîngă foc. Ceasul deşteptător îi ticăia pe pervazul ferestrei, semn că timpul este întotdeauna preţios, indiferent de vîrstă. Ne-a primit cu căldură şi s-a aşezat la masă invitîndu-ne să-l urmăm pentru a putea sta de vorbă. Nu s-a arătat prea surprins că am vrea să-i aflăm tainele longevităţii, dar s-a pus pe povestit abia după ce i-am spus dacă mergem la biserică duminica. ,,M-am născut într-o zi sfîntă care mi-a adus mult noroc în viaţă. Îi mulţumesc în fiecare zi lui Dumnezeu că a fost bun cu mine. Pe tata l-a chemat Niculae, iar pe mama mea, Reghina, şi au avut 5 copii, eu fiind al treilea. O soră a mea s-a făcut călugăriţă de tînără, aşa i-a plăcut ei, iar părinţii au lăsat-o. Are acum 90 de ani şi se află la mănăstirea Prislop” povesteşte Niculae Şerb.
 

,,Părintele Arsenie îi vindeca pe mulţi”
 

     Se vede pe faţa lui cît de bucuros este cînd i se iveşte ocazia să vorbească despre biserică şi despre Dumnezeu. Spune că l-a cunoscut pe părintele Arsenie Boca şi că a fost binecuvîntat de acesta. ,,Am fost de multe ori la părintele Arsenie, un adevărat Sfânt. Mergeam la mănăstire la Sâmbăta cu bicicleta să-l pot întîlni. După ce m-am căsătorit mă duceam împreună cu soţia la dînsul. Mă binecuvînta întotdeauna. Pe mulţi localnici îi certa, era foarte aprig cu cei care nu erau la locul lor. Ţin minte că era un ţigan care vindea mături. Ce nu putea vinde, adică erau de proastă calitate, le ducea la mănăstire să i le cumpere. Părintele Arsenie ştia ce intenţii are ţiganul şi cum îl vedea la biserică îl certa. Îi mai certa pe cei leneşi şi care nu vroiau să lucreze. Îi vedea de cum intrau la el. Părintele Arsenie îi vindeca pe mulţi şi le spunea despre viaţa lor, despre ce urma să facă. M-am dus şi la mănăstirea Prislop oridecîte ori se făceau excursii” povesteşte vîrstnicul.
 

Maistru la Combinatul Chimic Făgăraş
 

     Niculae Şerb a lucrat la Combinatul Chimic Făgăraş vreme de 32 de ani. S-a angajat încă de tînăr, pe cînd fabrica chimică avea doar două secţii. ,,M-am angajat în 1939, la început la secţia 2 după care m-au mutat la secţia 17, la amoniac. Timp de 32 de ani nu mi-am schimbat locul de muncă, am fost maistru de cînd director era Corina. În secţia mea se producea acid şi amoniac din care făceam azotat. Pe atunci erau vreo 3000 de salariaţi, oameni harnici şi pricepuţi. M-am pensionat în anul 1973. Pensia mea lunară este de 2000 de lei pentru că am fost maistru, altfel luam doar pînă în 1300 lei. Cît am lucart în fabrică a avut loc o explozie, produsă din vina angajatului. Am avut noroc că n-a murit nimeni, dar pagubele au fost mari. Se făcuse un crater imens, iar toate zidurile s-au găurit. Explodase o turbosuflată, din neatenţie” a povestit bătrînul din Hârseni.
 

A scăpat de război pentru că a confecţionat o ladă
 

     Niculae Şerb a trăit cele două războaie mondiale, dar îşi aminteşte doar de ultimul pentru că la primul război avea doar cîţiva ani. ,,Cînd s-a făcut războiul, nemţii cu ruşii, eram căsătorit şi eram în Bucureşti. M-au concentrat şi m-au trimis în Basarabia. Aşteptam să vină luptele, dar eu m-am rugat la Dumnezeu să mă scape de război. Într-o bună zi, un comandant ne-a întrebat cine poate face o ladă de campanie că va primi permisie acasă. Pe atunci nu erau frigidere, se răceau alimentele cu gheaţă în lăzi de lemn căptuşite cu tablă. M-am oferit să fac eu lada deşi nu făcusem niciodată aşa ceva. Am reuşit să o fac şi mi-au dat permisie acasă. Mai puteau primi permisie cei care aveau 10 ha de teren pentru a merge acasă să ajute la strîns recoltele. Mie mi-au dat drumul pentru ladă. Nici nu m-am mai dus înapoi. M-am angajat în fabrică, dar imediat a venit şi mobilizarea. Nu m-au mai trimis pe front pentru că aveau nevoie de oameni pentru combinatul chimic. Cînd a început războiul ne-am dat seama toţi ce pericole existau. Veneau avioanele şi bombardau. Ne-a ferit Dumnezeu să nu se bombardeze Făgăraşul, dar ne era foarte frică pentru că aveam cazane cu amoniac şi era periculos. Dacă bombardau, toată zona sărea în aer” a mai povestit Niculae Şerb.
 

,,Securitatea comunistă era rea”
 

     Bătrînul locului şi-a adus aminte şi de partizanii din munţi şi de lupta lor şi a avut cuvinte frumoase la adresa lor. În schimb despre Securitate şi despre comuniştii care i-au persecutat n-a avut decît critici. ,,Îmi aduc aminte de partizanii din munţii, ştiam despre lupta lor. Securitatea era rea. Eu am încercat să-mi văd de treaba mea, să nu am de a face cu comunisştii. Aveam 5 ha de pămînt şi aveam cote mari de dat. Ne luau tot, bucate, cartofi, animale, nu ne lăsau cu nimic în curte. A fost greu. Veam 5 copii pe care trebuia să-i întreţin” a mai spus Şerb.
 

Tradiţiile erau păstrate în satul făgărăşean
 

     Bătrînul satului ne-a relatat şi lucrurile frumoase pe care le-a trăit. ,,De Crăciun şi de Paşti, satul era în sărbătoare, era bucurie mare în toată casa. Erau obiceiuri pe care le păstram şi tradiţii de la care nu ne abăteam. De Paşti nu stam liberi acasă, dacă fabrica lucra, nimeni nu oprea producţia că era sărbătoare. Lumea se ducea la biserică, toţi ne îmbrăcam în costume naţionale, cu cioareci, pantaloni albi ţesuţi, recăl cu frijuri de lînă. Nu erau pe atunci haine domneşti. Ficiorii tomneau muzică şi făceau joc în mijlocul satului în toate trei zilele de Paşti. Lumea se aduna pe margine şi se uita la joc. Cei care aveau putere tăiau miei, ceilalţi păsări din curte. Aveam 2-3 oi nu ca acuma sute. Făceau femeile supă de tăiţei, fripură, făcea soţia lipie, nu cozonac. Pita o făceam din secară pentru că nu era prea mult grîu. Era bună şi pita de secară cu cartofi. Lipiul era în loc de cozonac, dar mai făceau femeile şi scovergi. Aveam ouă roşii pe care le pictau femeile cu ,,Hristos a Înviat!, scriau cu un băţ ascuţit la cap. Erau roşii, verzi, galbene. La biserică ne dădeau paşti, dar era o regulă. O familie se înscria din timp pentru a da paştile şi pregătea pîinea şi vinul. Era bucurie în sat de Paşti. Îmi aduc aminte că înainte de război, era bucurie mare la toate sărbătorile. Crăciunul era cel mai vesel, aveam multe tradiţii, colindatul, ceata de ficiori, jocul. Lumea era veselă şi bucuroasă. Noi aveam familie mare şi toţi ne adunam de sărbători” a mai povestit localnicul care la rîndu-i are 5 copii, 4 fete şi un băiat, toţi cu familii stabilite prin satele făgărăşene.

,,Pe vremea regelui lumea avea tot ce avea nevoie”
 

     ,,Apăi eu am trăit şi pe vremea regelui, dar şi a lui Ceauşeşcu. Eram la regiment la Bucureşti unde am făcut armată un an şi jumătate. Odată a venit regele Mihai, era copil, dar mi-a plăcut. Pe Carol nu l-am văzut niciodată. A fost bine pe vremea regelui, lumea avea tot ce avea nevoie, putea cumpăra de toate. I-am cunoscut şi pe legionari, erau oameni credincioşi. Bine a fost şi pe timpul lui Ceauşescu pentru că da servici la toţi. Numai că la sate nu aveam nimic, doar membrii de partid aveau, iar cartele se repartizau doar la oraş. Dacă ne produceam în curte, aveam ce mînca dacă nu nu aveam nimic. Nu exista carne pentru cei de la sate. Eu nu am fost membru PCR pentru că eram credincios, iar comuniştii erau atei, aşa îşi spuneau. Comuniţştii nu-l vroiau pe Dumnezeu. Dar eu mi-am văzut de treaba mea, nu m-am încîrduit cu ei şi m-au lăsat în pace. Mergeam la biserică, am avut o credinţă mare în Dumnezeu şi de aceea am ajuns la 102 ani, iar în septembrie fac 103 ani” a spus centagenarul din Hârseni.
 

,,Azi sînt mai mulţi hoţi şi bandiţi decît oameni cinstiţi”
 

     ,, Azi, credinţa s-a cam pierdut. Sînt mai mulţi hoţi şi bandiţi, sînt multe crime. Lumea şi-a piedut credinţa, a rămas puţină credinţă în lume. La biserică nu mai merge lumea. Mai de mult bisericile erau pline, iar la Paşti şi la Crăciun nu încăpeau în biserică. Acum biserica e goală. Şi preoţii sînt vinovaţi, fac prostii, vor bani pentru orice. Lumea se aduna, mai de mult la portiţă, povesteau oamenii, era frumos. Acum nimeni nu mai iese la portiţă, fiecare este cu treaba lui, se agită, aleargă, adună. S-a stricat lumea. Şi preoţii sînt de vină. La noi în sat vor să schimbe regulile care s-au păstrat de 2000 de ani. Uleiul şi vinul pentru liturghia de duminică le-a dat, întotdeauna, biserica. Dumnezeu a lăsat ca biserica să se întreţină din veniturile ei, fiecare să dea bani benevol nu să ceară preotul, să fie obligatoriu. Unii oameni nu au bani, se împrumută să dea taxa pentru a nu se face de ruşine în sat. Alţii dau că vor şi că au. Uleiul şi vinul se iau pe rîndul satuuii şi se şi cumpără din banii de la biserică. Nu e normal. Sînt reguli care trebuiau păstrate şi nu schimbate doar pentru bani” a încheiat cel mai vîrstnic localnic. (Lucia BAKI)

Comments
Comentariu nou Cautare
Roman Vasile Marcel   |12-05-2017 20:13:05
Tata Nica me vedem la vara
Scrieti comentariu
Nume:
Email:
 
Titlu:
 
Va rog sa introduceti codul anti-spam pe care il puteti citi in imagine.

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."

 

În ediţia tipărită

Bătaie pentru direcţiunea de la ,,Ovid Densuşianu”

 

 

       IŞJ Braşov a scos la concurs posturile de director şi director adjunct din unităţile şcolare care au fost conduse prin delegaţie în perioada aprilie-august 2017. 108 candidaţi s-au luptat să obţină funcţiile în licee şi şcoli generale şi au susţinut o probă scrisă, un interviu şi şi-au prezentat CV-urile. Lista finală a cadrelor didactice care vor ocupa funcţiile va fi afişată la încheierea ultimei probe, cea a interviului, care se desfăşoară în perioada 19-25 iulie a.c. Concurenţa cea mai acerbă s-a dat pentru ocuparea funcţiei de director la Şcoala Gimnazială ,,Ovid Densuşianu” din Făgăraş. (continuarea doar în ediţia tipărită)

 

 
Anomalia din Codul Rutier care duce la tot mai multe tragedii pe şosele

      Am avea mai puţine accidente pe şoselele României, dacă legislaţia n-ar fi atît de permisivă cu cei care greşesc. Specialiştii din domeniul siguranţei rutiere spun că este anormal ca un şofer care produce un accident cu victime să fie cercetat civil pentru drama pe care o provoacă. În lipsa unei legislaţii mai dure, activiştii avertizează că avem toate şansele ca şi la sfîrşitul lui 2017 să fim din nou ţara din Uniunea Europeană în care mor cei mai mulţi oameni în accidente rutiere. (continuarea doar în ediţia tipărită)

 

Caută in site ...

Vizitatori online

Avem 967 vizitatori online

Curs valutar BNR

Vremea in Fagaras

Poze din Făgăraş şi Ţara Făgăraşului

3.JPG

Cartea

FaceBook

Informatii utile

Publicitate

Statistici

Membri : 14
Conţinut : 708
Număr afişări conţinut : 3830951

Horoscop zilnic



Ziare