Monitorul de Făgăraș - Ziarul care stă de vorbă cu oamenii!

Home Reportaje Imperiul persan
Imperiul persan Email
Marţi, 13 Octombrie 2009 12:41

 

     ,,Aşa a fost rînduit rege Darius, fiul lui Hystaspes, afară de arabi, toţi locuitorii Asiei se aflau sub stăpînirea lui. Ei fuseseră supuşi mai întîi de Cirus, iar la urmă de Cambyses. Singuri, arabii nu încăpuseră niciodată sub jugul persan, ci sjunseseră aliaţii perşilor, îngăduindu-i lui Cambyses liberă trecere spre Egipt...Darius înfiinţă douăzeci de guvernăminte pe care perşii le numesc satrapii. După ce le înfiinţă şi le rîndui satrapi, aşeză birurile ce trebuie să-i plătească fiecare neam în parte“ ( Herodot, Istorii )



     În Sud-Vestul Asiei, pe teritoriul actualului Iran, s-a făurit cu mii de ani în urmă unul dintre cele mai mari imperii ale omenirii şi totodată una dintre civilizaţiile care au influenţat pe marii romantici ai literaturii de mai tîrziu. Literatura persană i-a inspirat pe Goethe, Ralph Waldo Emerson şi pe mulţi alţii. Puţini oameni ştiu că jocul de polo a fost inventat de triburile iraniene în vremuri îndepărtate fiind practicat pe teritoriul Iranului pînă la revoluţia islamică din 1979. Tot pe aceste teritorii încărcate de legendă, Şeherezada, cea mai cunoscută femeie din cultura persană, şi-a povestit cele ,,O mie şi una de nopţi“ către regele Sharhryar. Cartea sacră a străvechilor perşi, Avesta, atribuită regelui Zoroastru arată viziunea asupra cosmosului.

 

Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!


Istoria persanilor
 

     Persanii indo-europeni, păstori nomazi din partea de Sud a Rusiei, au ajuns în platoul iranian în ultima parte a celui de-al doilea mileniu î.Hr. În anul 836 î.Hr., Salmanaser al III-lea, împăratul Asiriei, a primit tribut de la conducătorii unui trib Parsua, de lîngă lacul Urmia. Succesorul lui a găsit teritoriul Parsuash în partea de Sud, unde, în cele din urmă, s-au aşezat mai multe triburi. Această regiune, la Est de Golful Persic, mai este numită şi astăzi Faristan. Persepolis şi Parsagarda au fost oraşele principale. Cuvîntul ebraic ,,paras“, Persia, se referă la aceste ţinuturi. Cartea sacră ,,Zend-Avesta“ descrie cele mai vechi tradiţii ale poporului persan. Primii regi care au fost consemnaţi în aceste scrieri au domnit în Anşan, la Nord-Vest de Susa. Întemeietorul dinastiei ahemenizilor, regele Ahaimenes, unifică potrivit tradiţiei triburile perşilor stabilite în sud-vestul Iranului. Acest eveniment istoric se întîmpla către anul 700 înaintea lui Hristos. Nepotul său, Cirus I, i se supune lui Assurbanipal, conducătorul Asiriei, deşi în prima fază i s-a opus. Cyrus al II-lea, nepotul lui Cirus I, se răzvrăteşte împotriva suzeranului său med Astyages, îl omoară şi îi cucereşte capitala Ecbatana în anul 550 î.Hr. Astfel, el devine una dintre cele mai strălucite personalităţi din istoria Persiei transformînd această ţară dintr-o putere locală în cel mai vast şi puternic imperiu al Orientului. Limba şi obiceiurile mezilor cuceriţi vor avea o puternică influenţă asupra întregii culturi persane formînd o simbioză ce va da omenirii o adevărată comoară culturală. În anul 546 î.Hr., Cirus al II-lea subjugă întreaga Anatolie, iar un an mai tîrziu îl înfrînge pe Cresus al Lydiei. Lydia era o mare putere maritimă supunînd toate oraşele din Estul Greciei-oraşele ioniene, eoliene şi pe cele doriene în afara Miletului care a reuşit printr-o politică abilă să-şi păstreze independenţa. Cyrus cucereşte puternica cetate Sardes şi dă ordin ca viaţa lui Cresus să fie cruţată. Căderea Lydiei a produs un adevărat şoc la vremea aceea întrucît Cresus era considerat invincibil.

Cyrus, un rege blînd
 

     Istoricul Herodot spune că Cyrus a ridicat un rug uriaş de care l-a legat cu lanţuri pe Cresus împreună cu 14 băieţi lydieni. Tot părintele istoriei povesteşte că în timp ce stătea legat acolo lui Cresus i-au venit în minte vorbele celebrului învăţat Solon care i-ar fi spus în timpul unei vizite în Lydia că ,,nici un om nu poate fi considerat fericit atîta timp cît este încă în viaţă“. Se spune că în timp ce se afla pe rug Cresus a strigat de trei ori numele lui Solon. Cyrus, auzindu-l strigînd le porunceşte traducătorilor să-l întrebe pe cine strigă la care Cresus a spus: ,,Pe cineva cu care ar trebui să se întîlnească şi să stea de vorbă toţi tiranii. În timp ce rugul era deja aprins, Cyrus s-a gîndit că prizonierul său era om şi nu merita totuşi o moarte atît de brutală, dar flăcările erau aşa de puternice încît oamenii nu au mai putut să le stingă. Legenda spune că Cresus l-a rugat pe Zeul Apollo să-l ajute, iar acesta atrimis o ploaie torenţială care a stins focul. Adevărul istoric este însă că Cyrus l-a cruţat pe Cresus şi este posibil ca acesta să-şi fi petrecut restul zilelor în Media. Herodot îl descrie pe Cyrus drept un suveran blînd cu supuşii: ,,Pe vremea domniei lui Cyrus şi apoi sub cea a lui Cambyses, stăpînirea nu aşezase încă nici un bir, ci fiecare aducea daruri. Din pricina acestei statornicii a birurilor şi din alte asemenea pricini, perşii spun că Darius a fost un negustor, Cambyses un despot, iar Cyrus un părinte; cel dintîi pentru că din toate scotea bani, al doilea fiindcă era aspru şi nepăsător, iar cel de-al treilea fiindcă era blînd la fire şi ostenea numai spre binele lor“

Cucerirea grecilor din Asia Mică
 

     Perspectiva unei cuceriri persane era foarte sumbră pentru locuitorii oraşelor greceşti din Asia Mică. Herodot spune că un anume Bias, om de stat din Priene, le-ar fi sugerat grecilor să pornească spre Sardinia unde să pună bazele unui stat ionian în care să trăiască liberi şi ferciciţi. Cyrus nu s-a deranjat să conducă personal campania împotriva grecilor din Asia Mică pentru că le cunoştea lipsa de unitate. Neuniţi, grecii asiatici erau o pradă uşoară. Au fost învinşi pe rînd de către un general al lui Cyrus pe nume Harpagos. Le-a fost impusă plata unui tribut şi datoria de a servi în aramatele persane, dar nu s-a impus niciun fel de restricţie asupra liberei desfăşurări a comerţului lor. Nu toţi grecii au rămas împăcaţi cu noua orînduire astfel încît locuitorii din Foceea s-au urcat în corăbiile lor şi au pornit spre insula Corsica unde au fost primiţi de propria lor colonie Alalia. I-au urmat teienii care au descoperit un refugiu mai apropiat de coasta Traciei şi au pus bazele cetăţii Abdera.

Babilonul, transformat în provincie persană
 

     După ce Lydia care a fost singurul adversar redutabil al perşilor a căzut, Cyrus îşi îndreaptă privirile asupra Babilonului. Babilonul şi Egiptul constituiau ultimele mari puteri din Orientul Mijlociu. Zlilele de aur ale Babilonului trecuseră însă odată cu moartea lui Nabucodonosor. Fiul lui care i-a succedat la tron a fost un rege slab şi a fost îndepărtat de soţul surorii lui, care a fost la rîndul lui victima unei rebeliuni. Regele ales, Nabonidus, a pierdut susţinerea preoţilor datorită faptului că nu era pregătit să ofere Babilonului conducerea de care avea nevoie disperată, iar cînd armata persană a fost pregătită de invazie nu a găsit decît un stat divizat şi demoralizat. Singura bătălie purtată la Opis a fost şi ultima. Cyrus se dovedeşte a fi un diplomat strălucit. El pune succesul pe seama invitaţiei lui Marduk, zeul suprem din Babilon, şi preoţii religiei oficiale l-au primit iniţial cu braţele deschise. Cyrus şi-a atribuit titlul de ,,rege al Babilonului, Sumerului şi Akkadului şi al celor patru părţi ale lumii“, păstrînd astfel în mod formal tradiţia babiloniană.

Imperiul lui Cyrus
 

     În timpul lui Cyrus al II-lea cel Mare, Persia include în hotarele sale Asia Mică pînă la Marea Egee. În anii 545-539 î.Hr., sînt ocupate vaste regiuni din Asia Centrală-Dragniana, Arachosia, Gedrosia, Bactriana, Sogdiana etc, toate acestea pe fondul slăbirii Regatului Noului Babilon. După căderea Babilonului dominaţia lui Cyrus se extinde în Est asupra Armeniei şi Hyrcaniei, Parthiei şi Bactriei şi pînă în mijlocul Afghanistanului; de pe coastele Mării Egee pînă pe malurile rîului Jaxartes. Toate posesiunile Babilonului din Siria, Fenicia, Ţara Israel, pînă la graniţele Egiptului faraonic sînt anexate Persiei. Cyrus a dus o politică îngăduitoare cu ,,poporul ales“, evreii. Le-a restituit evreilor toate vasele scumpe care fuseseră luate din Templu de către Nebucadneţar, şi, mai mult decît atît, a autorizat rezidirea Templului şi a permis oricărui evreu care dorea să se întoarcă în Iuda. Şeşbaţar a fost numit guvernator avînd şi funcţia de ofiţer special care răspundea direct înaintea împăratului. Guvernatorul provinciei ,,de dincolo de Rîu“ ( ţara de la vest de Eufrat ) nu a fost conştient de edictul lui Cyrus, cînd, în anul 520 î.Hr. a încercat să amîne lucrările. Scrisoarea lui a fost trimisă superiorului său, satrapul care răspundea de Babilon şi de ţinutul de Vest. Această scrisoare nu apare în arhiva din Babilon care a fost păstrată, dar a fost găsit un memorandum la Ecbatana, unde Cyrus şi-a stabilit reşedinţa în timpul primului an de domnie. Darius I ( 522-486 î.Hr ) a confirmat decretul şi a poruncit funcţionarilor de stat să-i ajute pe iudei. Cartea lui Ezra din Vechiul Testament oferă detalii în legătură cu relaţiile dintre evrei şi perşi în timpul domniei lui Cyrus. Regii perşi au dus o politică abilă arătîndu-se toleranţi în ceea ce privea religiile şi tradiţiile supuşilor din Imperiu.

Mormîntul lui Cyrus
 

     Ultima acţiune războinică a lui Cyrus a fost subjugarea massageţilor, un popor scit de lîngă lacul aral, şi există o povestire conform căreia el a fost ucis în bătălia dusă împotriva lor şi că regina sălbatică i-ar fi pus capul într-un vas cu sînge. Tot ce ştim cu certitudine este că trupul său a fost înmormîntat în Persia. Arrianus descrie mormîntul lui Cyrus astfel: ,,Mormîntul era construit, la bază, din piatră pătrată formată de cub; deasupra însă se afla o încăpere acoperită cu piatră, cu o portiţă de intrare atît de îngustă că un om-fie el chiar mai mărunt de statură- abia dacă putea pătrunde înăuntru şi încă cu destulă caznă. În această încăpere fusese depus un sacrofag de aur cu trupul lui Cyrus, iar lîngă sarcofag un pat cu picioarele din aur masiv, acoperit cu covoare babiloniene...şiraguri şi platoşe şi cercei de aur bătuţi în pietre scumpe...Pe mormînt fusese gravată o inscripţie în limba persană cu următorul cuprins: ,,Omule, eu sînt Cyrus, fiul lui Cambyses ( N.R- este vorba despre Cambyses I ), întemeietorul Imperiului persan şi, odinioară, stăpînul Asiei. Nu ai de ce mă invidia pentru acest mormînt“ ( Arrianus, Expediţia lui Alexandru Macedon )

Perşii cuceresc Egiptul
 

     Chiar dacă regele Cyrus al II-lea cel Mare a trecut dincolo de graniţele Asiriei în unele direcţii el a lăsat necucerit marele regat din sud, care făcuse cîndva parte din Imperiul asirian. Fiul său Cambyses a reparat această greşeală. Egiptul a scuturat jugul asirian şi a intrat într-o perioadă de prosperitate naţională sub monarhi luminaţi. Regele Amasis, care a ajuns pe tron în urma unei revoluţii, şi-a menţinut puterea cu ajutorul unei gărzi de mercenari ionieni şi carieni, ca un tiran grec. Ca şi faraonii din vechime, el a construit mari temple pentru zeii egipteni, dar prin felul în care a dominat Grecia putea fi comparat cu Cressus. El a trimis daruri sanctuarelor greceşti, a participat cu generozitate la construirea templului din Delfi, s-a căsătorit cu o prinţesă grecoaică din Cyrene, şi sub conducerea sa, Naucratis s-a ridicat la rangul de oraş, singurul unde grecii aveau voie să desfăşoare activităţi comerciale. El îşi extinsese controlul în insula Cipru cînd puterea Babilonului începuse să decadă, dar ciprioţii au scăpat de acest jug cînd Cyrus s-a integrat în moştenirea babiloniană şi au devenit supuşi ai persiei. Amasis era îngrijorat de ridicarea unei noi puteri în est şi a trăit îndeajuns pentru a fi martor şi a se înspăimînta de pregătirile lui Cambyses, dar a murit cu cîteva luni înainte de invazie. Lovitura a căzut asupra fiului său Psammetic. Bătălia de la Pelusion ( 525 î.Hr. ) a adus Egiptul în mîinile perşilor. Egiptenii îl urau pe Cambyses pentru că îşi manifesta deschis dispreţul faţă de religia lor. Egiptul devine sub Cambyses o satrapie persană.

Darius cel Mare, regele abil şi capabil
 

     În anul 522 î.Hr. regele Cambyses a fost rechemat din Egipt de o revoltă. El l-a condamnat la moarte pe fratele său Smerdis, pe care îl făcuse regent al unora dintre provinciile estice şi pe care îl suspecta de neloialiltate. Între timp un uzurpator se pretinde a fi Smerdis cel mort şi ridică pretenţii la tron. Întîmplarea făcea ca acesta să semene în mod uimitor cu fratele lui Cambyses. Cambyses se întoarce să-l pedepsească pe uzurpator, dar moare pe cînd trecea prin Siria. Urmaşul de drept la tronul Persiei era Hystaspes, tatăl lui Darius, dar acesta nu îndrăzneşte să-şi asigure drepturile întrucît se temea de aşa-zisul Smerdis. Darius însă conspiră împotriva uzurpatorului cu alţi cinci membri ai aristocraţiei şi reuşeşte să-l ucidă. Prin această acţiune devine regele Persiei. În primii ani de domnie Darius se confruntă cu revolte în Elam, Babilon, Media şi Armenia, dar face faţă cu succes dovedindu-se un rege abil şi capabil. Succesele sale au fost consemnate într-o inscripţie plasată pe o stîncă înaltă la Behistun, pe cursul superior al rîului Choaspes. Inscripţia este în limba persană şi în limbile babiloniene. Noul rege obţine o legătură strînsă cu familia predecesorilor săi prin căsătoria cu Atossa, fiica lui Cyrus şi văduva lui Cambyses.

Regatul celor 20 de satrapii
 

     Darius a reorganizat administraţia regatului său şi a extins sistemul de satrapii. Întregul regat va fi împărţit în 20 de satrapii. În cazul oraşelor greceşti, satrapii nu interveneau în afacerile locale, acestea erau dirijate de despoţi. Despoţii făceau tot ce le plăcea atîta timp cît plăteau tributul regulat şi furnizau contingente militare cînd li se cerea. În practică despoţii asigurau coeziunea conducerii persane, care le asigura la rîndul ei puterea, şi acest fapt explică că grecii din Asia Mică nu au încercat să scuture jugul persan în timpul disputelor care l-au adus în fruntea regatului pe Darius. Comerţul este încurajat în timpul regelui Darius prin reforme monetare şi îmbunătăţirea sistemului de drumuri. El a adoptat moneda bimetalică introdusă iniţial de Cresus în Lydia. Reţeaua de drumuri era foarte bine pusă la punct. Cel mai cunoscut drum era Calea regală ce era împărţită în staţii marcate de puncte de oprire regulate. Avea o lungime mai mare de 1500 de mile şi se considera că drumul poate fi străbătut în trei luni de către un om care mergea pe jos. Drumul trecea prin mijlocul frigiei, pe lîngă mormîntul lui Midas, regele plin de aur, Pessinos, Ancyra, traversa Halys spre Pteria, vechiul oraş capadocian cucerit de Cressus, apoi traversa Halys din nou, mergea spre Sud, spre Mazaka şi Comana, pentru a traversa Munţii Taurus şi a ajunge la Eufrat, înconjura munţii care legau Mesopotamia la nord, trecînd pe lîngă Nisibis şi ajungînd la Tigru, la Ninive, capitala ruinată a Asiriei. Dincolo de Arbela mergea spre sud-est pînă la rîul Choaspes şi Susa. Drumul era sigur şi bine întreţinut. Avea avantajul că aducea Asia Centrală mai aproape de Marea Egee. Primele hărţi greceşti au demonstrat influenţa pe care a avut-o acest drum.

Expediţia europeană a lui Darius
 

     După ce şi-a consolidat poziţia acasă într-un timp de opt ani, Darius a început să se pregătească pentru expediţia sa europeană. Planul său iniţial era acela de a-i supune pe traci pînă la Dunăre, astfel încît fluviul să devină graniţa nordică a imperiului său. În al doilea rînd, urmărea să-şi impună puterea spre vest asupra Macedoniei. Un arhitect din Samos pe nume Mandrocles a fost angajat să creeze un pod de vase peste Bosfor, la nord de Byzantion, şi atunci cînd mulţimea de perşi a trecut, Darius a dat ordin să fie ridicate două coloane pe partea europeană şi pe ele să fie înscrise numele diferitelor populaţii ce formau armata sa, în caractere greceşti şi cuneiforme. Asupra războiului din Tracia nu s-a păstrat niciun detaliu, iar în ceea ce priveşte trecerea perşilor prin Sciţia sînt învăluite într-un nor de legendă. Se poate presupune că Darius a făcut o diversiune pentru a pune mîna pe minele de aur din Dacia. se pare că au avut loc şi unele confruntări între geţii din Dobrogea şi perşi dacă luăm în considerare că Darius a ridicat forturi pe malul unui rîu numit Oaros-nume necunoscut dar evident un afluent al Dunării. Despre contactele perşilor cu sciţii, istoricul Herodot ne lasă o povestioară. ,,Regii sciţilor, care aflaseră de grijile lui, îi trimiseră un crainic care-i aducea lui Darius în dar o pasăre, un şoarece, o broască şi cinci săgeţi....darurile aşa grăiau: Dacă nu veţi zbura în înaltul cerului, o, perşi, preschimbaţi în păsări, sau dacă nu vă veţi ascunde sub pămînt, preschimbaţi în şoareci, sau dacă nu veţi sări în bălţi, preschimbaţi în broaşte, înapoi n-o să vă întoarceţi, căci veţi pieri de aceste săgeţi“. Darius îl lasă pe generalul său Megabazos să ducă pînă la capăt cucerirea Traciei şi să învingă oraşele greceşti de pe coasta nordică a Propontidei şi a Mării Egee. Megabazos a impus stăpînire persană pînă la Strymon, iar Macedonia recunoaşte loialitatea sa faţă de ,, Marele rege“. Dominaţia perşilor asupra părţii estice a Peninsulei Balcanice a durat aproximativ 15 ani şi a fost accentuată de cucerirea insulelor Lemnos şi Imbros. Incursiunea lui Darius dincolo de Dunăre nu a avut efectul scontat, iar sciţii nu s-au lăsat impresionaţi de numele său dimpotrivă, la scurtă vreme după incursiunea sa aceştia atacă Tracia şi îl alungă pe Miltiade din Chersones. Expediţia lui Darius în Tracia a fost totuşi un succes, dar cucerirea Sciţiei se dovedeşte a fi un eşec pe care imaginaţia greacă îl exploatează la maxim catalogînd expediţia lui Darius drept dezastruoasă. Cele două expediţii ale lui Darius care au vizat cucerirea Greciei din 492 şi 490 î.Hr. s-au încheiat cu un eşec. Perşii sînt înfrînţi de o coaliţie iniţiată de atenieni sub comanda lui Callimachos. După Herodot, atenienii au pierdut 192 de oameni la maraton, iar perşii 6400. Perşii se bazau în exclusivitate pe arcaşi spre a-şi demoraliza inamicul şi a sparge linia frontului dar comandanţii atenieni cunoşteau bine această tactică învăţîndu-şi soldaţii să se ferească pe cît posibil de săgeţile perşilor obligîndu-i să lupte corp la corp-grecii erau desăvîrşiţi în acest mod de a lupta. În ultimele momente ale bătăliei supravieţuitorii perşi au fugit în degringoladă spre corăbii. Urmaşul lui Darius Xerxes I ( 486-465 î.Hr. ) care a fost de fapt şi fiul său încearcă în 480 cu forţe impresionante să transforme Elada în provincie persană, dar este respins de eroismul Atenei şi al Spartei.

Alexandru cel Mare cucereşte Imperiul persan
 

     Începînd cu domnia lui Artaxerxes I (565-425 î.Hr.) imperiul ahemenid alunecă pe panta declinului. În anul 334 î. Hr., tînărul rege al Macedoniei, Alexandru cel Mare, traversează, în fruntea unei armate modeste Hellespontul. În pofida uriaşelor resurse ale imperiului, Darius III (336-330 î.Hr.), ultimul suveran ahemenid, se dovedeşte incapabil să facă faţă lui Alexandru, pierzînd bătăliile decisive de la Issos (333 î. Hr.) şi Gaugamela (331 î. Hr.). Întregul imperiu persan este cucerit de Alexandru cel Mare şi devine o parte a lumii elenistice.

Iranul sub arabi
 

     Cucerit de arabi (635-651 d. Hr.) Iranul sau Persia adoptă islamismul, dar se desprinde treptat în secolele IX-X de Califatul Arab. Ismail I ( 1499-1524 ) întemeiază dinastia Sefavizilor şi pune bazele noului stat iranian centralizat care atinge apogeul sub Abbas I cel Mare (1588-1629). În timpul dinastiei Kajarilor (1779-1925) Persia cunoaşte o perioadă de declin pierzînd în războaiele cu Rusia (1804-1813; 1826-1828) Gruzia, Daghestanul, Azerbaidjanul de Nord şi Armenia de Nord cu Erevanul. În a doua jumătate a sec. XIX, Marea Britanie şi Rusia împart Persia în două zone de influenţă prin tratatul din 1907. Sub dinastia Pahlavi (1925-1979) este urmărită modernizarea structurilor economice, sociale şi politice, precum şi europenizarea instituţiilor, apelîndu-se la resursele oferite de exploatarea zăcămintelor de ţiţei care transformă Iranul într-unul din marii producători mondiali. La 16 ianuarie 1979 şahul Mohammad reza Pahlavi Aryamer, aliat fidel al S.U.A. este obligat să părăsească puterea. Consiliul Revoluţionar Islamic în frunte cu ayatollahul Ruhollah Khomeiny proclamă la 1 aprilie 1979 Iranul republică Islamică. Noua Constituţie aprobată prin referendum la 2-3 decembrie 1979 proclamă Iranul stat confesional Islamic. În septembrie 1980, Irakul atacă Iranul avînd ca pretext vechea dispută de frontieră în zona rîului Şatt-el Arab. Confruntarea se încheie în august 1988 prin acceptarea de către Iran a rezoluţiei O.N.U nr. 598 care prevede încetarea imediată a focului. Criza ostaticilor din Teheran ( 1979-1981 ) duce la ruperea relaţiilor diplomatice cu S.U.A (7 aprilie 1980). După moartea lui Khomeyni, Iranul a continuat politica de distanţare faţă de statele occidentale.

Natalitate crescută
 

     Populaţia Iranului este formată din perşi 65%, azeri şi alte popoare turcice: 20% kurzi, 2% arabi, armeni etc. Cea mai mare parte a locuitorilor sînt stabiliţi în N şi N-V ţării, cu puternice concentrări de-a lungul Mării Caspice, în jurul capitalei şi provinciile Azerbaidjan Bakhtari şi Azerbaidjan Khavari. Alte concentrări mai importante de populaţie se întîlnesc în sectorul nordic al Golfului Persic, în jurul oraşului Mashhad. Circa o treime din suprafaţa Iranului (cele 3 deşerturi) este nelocuită. Natalitatea este de 40 % şi mortalitatea 8%.

Avesta, cartea sacră a străvechilor perşi
 

     Limba oficială a Iranului este persana (farsi) şi are circa 71.000.000 de vorbitori ca limbă maternă şi alte circa 31.000.000 ca limbă secundară. Este limba oficială în Iran, Afganistan (alături de afgană) şi Tadjikistan (dialectul tadgic). Minorităţi parsnofone se găsesc în Uzbekistan, India, S.U.A şi Israel. În subcontinentul indian, persana a fost limba oficială a împăraţilor moguli, abia în 1842 englezii au înlocut-o cu limba engleză. Scrierea oficială în Iran este bazată pe alfabetul arab. În literatură, prima capodoperă este Avesta. Este cartea sacră a stravechilor perşi, atribuită însă lui Zoroastru, datînd din epoca ahemenidă, dar redactată sub sassanizi. Cuprindea iniţial 21 de cărţi cu texte liturgice, cuvîntările lui Zarathustra, texte teologice, de legislaţie, de morală, rugăciuni pentru diferite ocazii, fragmente de legende, o profeţie asupra sfarşitului lumii, precum şi 21 de psalmi. Pe lîngă importanţa sa documentară, fundamentală pentru religia, cultura şi civilizaţia persană antică, Avesta are şi o valoare literară, tocmai prin aceşti psalmi, care amintesc de poezia Vedelor

Cultura persană are o vechime de trei milenii
 

     Cultura iraniană sau persană este mai veche de 3000 de ani şi a fost mereu caracterizată de deschiderea spre alte culturi. Poporul iranian respectă şi azi cu mîndrie tradiţiile sale avînd o cultură pluriactivă şi axată pe dialog. Arta iraniană a traversat numeroase faze de evoluţie. Estetica unică a Iranului este evidentă începînd cu reliefurile ahemenide la Persepolis şi pînă la mozaicurile de la Bishapur. Islamismul a impus schimbări drastice stilurilor şi tehnicilor artistice, fiecare dinastie dictînd propriul gust. Era Qajarid a constituit ultimul stadiu al artei persane clasice, după care a fost importat modernismul şi a fost amalgamat cu elementele şcolii etsetice tradiţionale. Limba persană indo-europeană a fost scrisă în scrierea cuneiformă care se compunea din 51 de semne silabice simple, dar a fost restînsă doar la monumentele imperiale. Curtea de justiţie folosea limba şi caracterele aramaice. Luxul de la curtea Persiei, aşa cum a fost descris în cartea Esterei din Vechiul Testament, este confirmat de obiecte găsite în mai multe locuri. Numeroase basoreliefuri din piatră descriu curtea regală precum şi tributurile pe care le primeau regii perşi de la populaţiile cucerite. Comoara Oxus care se află astăzi în British Museum arată îndemînarea aurarilor şi bijutierilor din vechea Persie.

Religia
 

     Primii persani se închinau zeilor naturii, ai fertilităţii şi ai cerului. Tribul magilor a fost format aproape în exclusivitate din preoţi. În jurul anului 1000 î.Hr. Zoroastru a proclamat o religie a unor înalte idealuri morale bazată pe principiul ,,Fă binele, urăşte răul“. El propovăduia existenţa unui singur Dumnezeu, Ahura-Mazda. Deşi majoritatea iranienilor sînt musulmani, religia lui Zoroastru mai are 25.000 de adepţi şi în Iran. După Zoroastrism, Iranul este patria altor religii: maniheismul, mazdaismul, yazdanismul, credinţa Babi şi credinţa Bahai. ( Ştefan Botoran )

O mie şi una de nopţi


     O Mie si Una de Nopţi e o antologie de poveşti culese de-a lungul secolelor de diferiţi autori, traducători şi literaţi din diferite ţări. Această culegere de poveşti îşi are originile în vechea Arabie şi Yemen, India antică, Asia Minor, vechea Persie(în special Sassanid, Egiptul Antic, mitologia din vechea Mesopotamie, vechea Sirie şi poveştirile populare medievale arabice din era Califat-elor. Nucleul acestor povestiri este format de o carte antică persană intitulată Hazar Afsan. O mie şi una nopţi s-a tradus pentru prima oară în 1704, dar acea primă versiune franceză, aparţinînd lui Antoine Galland, era o adaptare, un text „curăţat“ de actele de adulter şi faptele sângeroase ce abundă opera. Una din traducerile ce au ajuns populare a fost cea a lui Richard Francis Burton, diplomatic, militar, explorator şi împătimit al culturii africane. Comun tuturor ediţiilor celor O mie şi Una de Nopţi este istoria iniţială care are ca personaje pe regele Shahryar şi soţia sa, Seherezada. Regele, Shahryar, după ce a descoperit infidelitatea primei sale soţii a executat-o şi a declarat toate femeile ca fiind infidele. A urmat o succesiune de căsătorii cu virgine, doar pentru a le executa în dimineaţa următoare nunţii. În cele din urmă, vizirul său nu a mai găsit nicio virgină. Seherezada, fiica vizirului, s-a oferit pe sine ca să fie următoarea mireasă. În noaptea nunţii, Seherezada îi spune regelui o poveste, doar că nu o termină. Regele în aşa fel este obligat de curiozitate să o lase în viaţă ca să poata afla finalul poveştii. În noaptea următoare, imediat ce termină de spus povestea, începe alta, repetînd astfel obiceiul 1001 de nopţi. În final, ea dă naştere a trei fii, iar după cele 1001 de nopţi, sultanul îi anulează pedeapsa cu moartea şi trăiesc fericiţi (acesta fiind finalul cu care se incheie prima povestire, cea a propriei Seherazada). Poveştile includ povestiri istorice, de dragoste, comedii, tragedii, legende religioase, poeme, parodii şi diferite forme erotice, numeroase povestiri includ duhuri, magicieni şi locuri legendare

Palatul lui Darius de la Persepolis
 

     Palatele regale erau impresionante. Pentru construcţia lor se aduceau din alte ţări materialele şi meşterii, în special din Egipt, India şi Grecia. Primii regi ai Persiei îşi construiseră drept palate nişte locuinţe din lemn de cedru şi de chiparos, cu exteriorul învelit în plăci de metal. Mai târziu, palatele regale au fost construite pe o esplanadă înalţată la 6 m şi chiar pînă la 15 m, lungă de circa 500 m şi largă de 300 m.
Monumentul prin excelenţă al epocii ahemenide este palatul de dimensiuni colosale. Palatul lui Darius din Persepolis era înălţat pe o terasă rectangulară (cladită din blocuri mari de piatra) având laturile de 530 m si 330 m. Arhitectura era babiloniană, cu curţi interioare şi cu lungi coridoare în exterior unde soldaţii gărzii faceau de pază. Partea principală a clădirii o constituia sala tronului, pătrată, cu latura de 43,5 m, al cărei plafon din lemn de cedru era susţinut de coloane zvelte şi canelate - înalte de 20 m şi cu un diametru de 1,6 m, - în număr de 362 (=1296). Rolul preponderent pe care îl deţinea coloana deosebea arhitectura persană de cea asiriană, din care s-a inspirat; căci în arhitectura asiriană coloana ramînea doar un accesoriu arhitectural, iar nu un principal element funcţional.

Comments
Comentariu nou Cautare
Baietzas  - Felicitiari   |31-01-2011 05:05:13
Felicitari pentru scurta lectie de istorie persana :P ma bucur ca oamenii pot
invata ceva din presa romaneasca , in afara de scandaluri cu pitici porno :) ,
felicitari inca odata !!
bela  - raspuns   |15-12-2011 21:49:24
cu placere ma bucur
alexandra  - imperiul persan   |20-02-2011 16:57:27
sunt foarte interesante aceste amanunte despre imperil persan
Anonim   |01-11-2011 22:22:58
FELICITARI,PLACUT IMPRESIONAT
Soltany Saeid   |14-11-2011 17:39:46
cand citesc aceste articole ma simt mandru cas iranian
bela  - imperiul persan   |15-12-2011 21:48:23
esoy muy quapa De Li qaja muy muy quapa
Mosul  - Un imperiu bland, condus si cu intelepciune la inf   |23-02-2012 00:36:54
Biblia ofera cu lux de amanunte eliberarea evreilor luati ostateci de
babilonieni.A eliberat populatia evreiasca si i-a permis sa se intoarca in
Israel,mai mult Darius I a cedat lucrurile din Templu jefuite de catre
Nabucadnetar imparatul Babilonului
erdodi rodica  - imperiu persan   |15-12-2012 20:17:32
FELICITARI
ecaterina  - imperiul persan   |03-04-2013 19:24:59
ma bucur ca mai avem, inca, ocazia sa citim, in presa romaneasca, articole
frumoase si interesante, care ne incanta mintea si inima
George Savulescu  - Imperiul Persan   |25-05-2013 16:35:21
F.interesant articolul si comentariile celor de mai sus .

Rog cine poate sa-mi
spuna cum gasesc sa cumpar o carte cat mai completa despre Imperiul Persan ,
editura la care a aparut .

Va multumesc anticipat

George S
Scrieti comentariu
Nume:
Email:
 
Titlu:
 
Va rog sa introduceti codul anti-spam pe care il puteti citi in imagine.

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."

 

Pastravul de Fagaras

pastrav.jpg

În ediţia tipărită

Chirii modice la ANL

 

     În acest an au primit locuinţe în blocurile ANL patru familii de făgărăşeni. Repartiţia a fost realizată în blocurile A, C, H şi J, în apartamente de 2 camere, iar chiriaşii s-au mutat încă din luna august. Dacă în urmă cu cîţiva ani numărul cererilor depuse în vederea obţinerii unei locuinţe ANL depăşea 1.000, astăzi mai sînt înregistrate doar 70 de solicitări. Tinerii din municipiu nu se mai bat pentru o locuinţă ANL, deşi chiriile sînt sfidător de mici faţă de cele practicate pe piaţa liberă. Dacă în ANL o chirie nu depăşeşte 50 euro/lună, pe piaţa liberă se cer şi 200 euro/lună, în condiţiile unui confort similar (continuarea doar în ediţia tipărită) 

Citește mai departe...
 
Taximetriştii, nemultumiţi de noile sensuri unice

 

     Începînd cu data de 16 octombrie 2017, Primăria Făgăraş aplică noi restricţii de circulaţie pe unele străzi din municipiu. Acestea au fost stabilite în urma unor dezbateri publice, iar Comisia de circulaţie a definitivat forma restricţiilor. Făgărăşenii care au aflat despre aceste noi modificări au păreri împărţite, unii laudă iniţiativa Primăriei Făgăraş, iar alţii nu sînt de acord cu modificările considerîndu-le inadecvate. (continuarea doar în ediţia tipărită) 

Citește mai departe...
 

Caută in site ...

Vizitatori online

Avem 1635 vizitatori online

Curs valutar BNR

Vremea in Fagaras

Poze din Făgăraş şi Ţara Făgăraşului

8.JPG

Cartea

Informatii utile

Statistici

Membri : 14
Conţinut : 734
Număr afişări conţinut : 3866327

FaceBook

Horoscop zilnic



Ziare