Strânsul Cetelor de Feciori, un obicei străvechi de praznicul Sf. Nicolae. Pandemia afectează tradiţiile din Ţara Făgăraşului

În fiecare an, în preajma sãrbãtorilor de iarnã, tradiţiile populare renasc în Ţara Fãgãraşului. Fiecare sat devine odatã cu Crãciunul un loc unde timpul nu mai conteazã, la fel ca şi problemele cotidiene. De la tãiatul porcului, pînã la organizarea cetelor de feciori, obiceiurile strãvechi sînt readuse pe primul plan, sãtenii bucurîndu-se şi sãrbãtorind ca în nici o altã perioadã de peste an. De la Crãciun şi pînã la Sfîntul Ioan, oamenii îmbracã hainele de sãrbãtoare şi se veselesc loalaltã indiferent de vîrstã, iar cetele de feciori le aduc în case colindele care vestesc Naşterea Mîntuitorului Iisus. Localnicii aşteaptă  sărbătorile de iarnă cînd Cetele de feciori animă satul şi îi dau viaţă. La Sfântul Nicolae  se formează  cetele,   aşa numitul ,,strîns al cetelor” cînd cei mai destoinici feciori din sate organizează ceata şi activitatea ei pe durata sărbătorilor de iarnă.    Obiceiul colindatului de ceată bărbătească a fost inclus şi pe lista patrimoniului imaterial mondial UNESCO, în luna decembrie 2013. Din păcate, pandemia afectează aceste străvechi obiceiuri din Ţara Făgăraşului. Ele rămân în acest an doar în amintirea localnicilor.

,,Cucurigu” la Ucea de Jos

Pe uliţele satului Ucea de Jos s-a auzit ,,Cucurigu!” în seara de Sfîntul Nicolae. Cînd s-a îngînat ziua cu noaptea, s-a auzit  semnul dat sătenilor care arăta că Ceata de feciori s-a strîns, iar în sat sărbătorile vor fi animate de obiceiurile şi tradiţiile străvechi.  Satul va fi condus de primarul Cetei,  secondat de viceprimar. Ceata va avea un crîşmar destoinic,   iar   cetaşi vor fi feciori ai satului  care se vor ocupa de tot ceea ce este nevoie pentru ca activităţile Cetei să se deruleze aşa cum impune tradiţia. Puţin după ora 16.00  cetaşii îmbrăcaţi cu recăle şi pe cap cu căciuli s-au adunat în capul satului dinspre munte. Şi-au adus cu ei un coş din nuiele gătit cu   o cîrpă ţesută în război. De aici s-a dat starul plecării pe uliţele satului strigînd ,,Cucurigu!”. Este singurul sat unde  prin strigătul cocoşului se anunţă  că Ceata de feciori este gata de sărbătoare.  Mare gălăgie   cuprinde întregul sat, iar localnicii   iest la  porţi pentru a-i felicita pe feciori şi pentru a le da cîteva ouă.   Feciorii îi invită pe localnici la jocul din vatra satului din timpul sărbătorilor de iarnă.   Conform tradiţiei, ei se vor aduna la gazdă unde vor prepara o papară şi vor invita fetele la masă.

  Etnograful Ioan Pumnea: obicei ce datează de la 1765

Obiceiul vine din vechime, iar conform etnografului Ioan Pumnea, un document de la 1765 explică organizarea Cetei din Ţara Făgăraşului.

• ,,Am intrat în posesia unui document care atestă faptul că aceste cete de feciori din Ţara Făgăraşului sau din zona Rupea datează de la 1765. El prevede că au fost înfiinţate pentru întîia oară cetele de tineri, care erau organizate în preajma solstiţiului de iarnă. De asemenea, acest document arată că în Comăna de Jos de lîngă Făgăraş obiceiul ,,Obcina” se ţinea la o gazdă unde se juca. Se mai precizează unele amănunte legate de port. Acestea erau straie româneşti, cioareci, zeche, căciulă şi ceea ce era extrem de interesant este faptul că menţionează că bărbaţii purtau părul înodat în două părţi. Sigur că în timpul acelor vremuri bărbaţii aveau părul lung, motiv pentru care era purtat împletit în cozi”, a precizat Ioan Pumnea, etnograf.

Profesorul Ioan Funariu despre funcţiile Cetei

În Ţara Făgăraşului Ceata de feciori, conform profesorului Ioan Funariu, era compusă din aproximativ 7 pînă la 12 tineri care îşi alegeau o gazdă la care se adunau prima dată la 6 decembrie, de sărbătoarea Sf. Nicolae, cînd îşi împărţeau funcţiile. Conducătorul cetei este vătaful mare, în unele sate jude, vătaf, primar sau preşedinte, singurul care avea dreptul să ia decizii. Ceilalţi membri ai cetei erau: vătaful mic, crîşmarul, casierul, stegarul şi apoi restul cetaşilor. Cetaşii de astăzi spun că fiecare fecior are atribuţii clare, crîşmarul se ocupă cu gestiunea băuturilor, casierul cu plata muzicanţilor şi cu strîngerea darurilor de la colindat, iar stegarul păzeşte steagul, cel mai de preţ obiect al cetei. Steagul se confecţionează diferit în funcţie de sat, dar este nelipsit de la jocul din vatra satului, de la colindat şi, bineînţeles, de la gazdă. În vechime, cetaşii mergeau la colindat însoţiţi de muzicanţii satului, dar astăzi îşi angajează formaţii de muzică populară cărora le plătesc sume mari de bani.

Cum a descris sociologul Traian Herseni obiceiul colindatului

 Sociologul Traian Herseni spunea în 1932 despre Ceata de feciori: ,,Ceata intra în curte şi vătavul striga: Jupînul al doilea etc. – pînă ajung la crîşmar şi colcer. Apoi vătavul deschide uşa spunînd: Lasă-ne în casă, jupîne gazdă,/C-afară plouă de varsă,/Streşinile pică,/Bune haine strică, şi cînd a ajuns la masă, începe Naşterea (tropar). La masă, se aşază vătavul cu jupînii, de o parte, şi stegarul cu domnii, de cealaltă parte, stegarul aşezîndu-se lîngă vătav. Se cînta pe două partide la colinde, jupînii şi domnii. Unde-i lasă, se cîntă întîi Naşterea, după care urmează joc. Fac un joc, două. Joacă numai o parte din feciori, ceilalţi stau jos la masă. De obicei, primii patru în grad stau la masă. După joc se spune o colindă după cum are copii, băiat sau fată, sau n-are copii. Se întreabă pe cine să colinde. Unde e mort sau e jale în casă, se cîntă O, ce veste minunată. Cînd dă bani, colindă mai multe. Mai fac un joc după a doua colindă şi vătavul se scoală în picioare şi mulţumeşte: Ho, ho, ho, ficiori, luaţi în nume de bine de la jupînu gazdă că ne-a cinstit foarte frumos. Ceata zice în cor: Hei, foarte frumos mulţamim de cinste şi omenie. De unde o golit, Dumnezeu să implinească cu miile şi sutele. Dau apoi mîna cu gazda, iau darurile şi pleacă. Se dă colac, carne şi 10-20 de lei în casă, darurile se aşază pe masă. Scot din sat pînă in 7.000 lei„.

Istoria obiceiului Cetei

Exegezele pe tema Cetei sînt deja epuizate. Sînt patru teorii latine, două greceşti şi două trace ale originii. Cea mai frumoasă interpretare a Cetei este una latină care trimite la începuturile ei înainte de Hristos cu vreo trei sute de ani. Este vorba de un dans ritual executat de 12 sali, preoţi ai zeului Marte. Cel ce supraveghea dansul ritual al salilor se numea „vates“, în româneşte Vătaf. De-a lungul timpului „vataf“ este preluat de slavi de la populaţia daco-romană şi consacrat cu sensul de conducător al unui grup de dregători, slujbaşi, oşteni, poliţie sau străjeri. În tot cazul, vătaful conduce un grup de bărbaţi, femeile fiind interzise în grup care se remarcă prin ceva. După 2300 de ani, Ceata a mai păstrat: organizarea, jocul şi cuvintele ce le însoţeşte dansul. Percepţia generală este azi că Ceata este un obicei moştenit al cărei sens nu se mai ştie, dar care e bine să se păstreze ca o manifestare în cinstea Naşterii Mîntuitorului Iisus (Crăciunul) şi a celorlalte sărbători pînă la Sfântul Ioan şi ca o întîlnire sau întărire a relaţiilor cu fetele aflate în prag de măritiş. Poate că Ceata este şi o dovadă de unitate între viitorii „capi de case, de familii“, ce preiau puterea locală ca o frunte a obştei. Bărbaţii tineri sînt mereu schimbul celor dinaintea lor şi reprezintă forţa compactă a momentului. Mîine vin alţii, dar pentru un an ceteraşii sînt „eroii“ satului, emblema şi fala lui. Reîntîlnirea lor a doua şi a treia zi de Paşti pentru organizarea jocului în sat atrage atenţia asupra acestei poziţii.

Colindatul, pe lista UNESCO

Tradiţia spune că în Ţara Făgăraşului Cetele de feciori se constituie în ajunul Sf. Nicolae şi se desfac în ziua de Sf. Ioan. Cel mai spectaculos obicei la deschiderea cetei se păstrează la Ucea de Jos. Aici, feciorii care compun ceata, umblă pe uliţele satului şi strigă ,,Cucurigu”.   Închiderea cetelor sau ,,spargerea” lor se face de Sfîntul Ion, pe 7 ianuarie. Feciorii de la Rucăr, sparg ceata la lăsarea întunericului de praznicul Sf. Ion, cînd fac joc la fiecare răspîntie de uliţe după care urcă pe dealul numit ,,Coasta furcii” cîntînd, iar din vîrful coastei dau drumul la roţi de foc care rostogolindu-se ajung la baza dealului în strigăturile tradiţionale.  De cîţiva ani se organizează la Făgăraş o frumoasă paradă a cetelor de feciori din Ţara Făgăraşului, de Sfîntul Ion. Organizarea evenimentului aparţine bisericii ortodoxe. Din 2013, colindatul  Cetei de feciori din Ţara Românească a intrat pe lista UNESCO, ca   patrimoniul imaterial.

  Obiceiul  tradiţional al Cohalm-ului

Obiceiul începe  la 6 decembrie, de Sf. Nicolaie, cînd toţi feciorii de la 18 ani în sus, neînsuraţi, se adunã la o gazdã unde  se alege „tistia“ sau  conducãtorii cetei: judele mare – conducãtorul cetei – un fecior mai matur care rãspunde de activitatea cetei, judele mic – cel mai tînãr dintre feciori, crîşarul mare şi crîşmarul mic care se îngrijesc de bunurile primite, doi feciori de încredere care ţin evidenţa şi controlul veniturilor cetei. Dupã ce tistia a fost aleasã, încolonaţi cîte patru, feciorii pornesc cîntînd cîntece patriotice. Semnul dinstinctiv pentru conducãtorii cetei este cãciula împodobitã cu cîte un spic de porumb special pãstrat din toamnã pentru acest scop. Toţi feciorii, 40-50, sînt îmbrãcaţi în costumul tradiţional al zonei. La cîrciumar cei aleşi cinstesc pe ceilalţi cu 1-2 pahare de rachiu, se cîntã cîteva cîntece populare şi patriotice apoi feciorii merg acasã. Obligaţia judelui este să aleagă muzicanţii, iar împreună cu restul cetaşilor să   adune lemne din sat pe care sã le foloseascã la gazda aleasã. În timpul colindatului, judele poartã dupã cap o glugã care este folositã ca podoabã, dar în trecut era folositã ca pelerinã – accesoriu al portului pãstoresc. Tot un semn dinstinctiv este şi mãciuca ciobãneascã sculptatã. La cãciulã toţi poartã o vrîstã de iederã.   Feciorii neîncolonaþi, urmaţi de muzicanţi cîntã şi strigã de joc într-o atmosferã de mare veselie pe toate strãzile satului. În curtea colindatã intrã mai întîi judele mic care are în mînã un toiag cu care vesteşte casele, apoi intrã tistia dupã care vin ceilalþi cetaşi. Gazdele colindate oferã feciorilor bani, carne de porc sãratã sau afumatã, colaci, lichie şi cozonaci. Strînsura este purtatã în desagi albi de cei care au intrat pentru prima oarã în ceatã. În casele unde sînt fete se intrã în casã, se colindã şi se joacã cîteva învîrtite. Fetele merg înaintea feciorilor la casele unde sînt fete şi unde se joacã.   În joc nimeni nu are voie sã intre îmbrãcat în alt costum decît cel popular.

•   În satul  Cuciulata dăinuie un străvechi obicei care s-a păstrat şi astăzi. A fost prezentat şi la Muzeul de Etnografie din Braşov unde feciorii au impresionat audienţa.  „Brâul Turcii“ este  un dans sacadat cu zurgălăi şi zgomote date de ciocul de lemn al turcii.
•   Prima ceată de feciori din Pojorta s-a organizat în 1927, iar de atunci tinerii s-au strîns destul de rar. În ultimii 23 de ani, în Pojorta s-au organizat doar 5 cete, în 1991, 1994, 2002, 2008 şi 2015. ,,De Sfîntul Nicolae la noi în sat s-a ridicat vătaful, adică s-au ales funcţiile feciorilor din ceată. Pînă în Ajunul Crăciunului facem repetiţii la gazdă, la căminul cultural  Păstrăm obiceiul vechi ca în perioada sărbătorilor ceata de feciori să locuiască la gazdă. Cel care va îndrăzni să fugă de la gazdă la iubită va fi pedepsit şi îl vom lega de bradul din faţa gazdei şi va fi obligat să strige: ,,cine face ca mine, ca mine să păţească”. În Pojorta nu sînt multe case de colindat, doar 60 mai sînt locuite.   Căciulile noastre sînt specifice zonei cu pene de păun, vîstră cu mărgele, şapte bujori şi cinci bucăţi de oglinzi la vătaful mare, iar vătaful mic are patru bucăţi de oglinzi şi restul cetaşilor cîte trei bucăţi de oglinzi.