- Radu Bălaş din Viştea de Sus a cumpărat bivolii din satele făgărăşene şi azi creşte 300 de bivoli în ferma sa de la marginea satului
- Se pierde tradiţia creşterii bivolilor din Ţara Făgăraşului, dar şi a stânilor de oi de pe culmile Făgăraşilor
În fiecare sat făgărăşean exista ciurdă de bivoli, iar din fiecare gospodărie ieşeau cel puţin două bivoliţe dacă nu mai multe pentru a merge la păscut. Se înnegurau uliţele satului dimineaţa când plecau bivolii în câmp. Oamenii locului erau încântaţi şi când luau smântâna groasă de pe oala plină cu laptele de bivoliţă. Astăzi însă cu greu mai vezi bivoli în satele făgărăşene, se pot număra pe degete satele care mai au câteva zeci de capete de bubaline. Funcţiona şi un Centru de cercetare a bubalinelor la Şercaia, acesta dovedindu-şi utilitatea prin palmaresul rezultatelor obţinute de specialiştii de aici. În timp însă interesul pentru creşterea bivolilor a scăzut treptat, astăzi această ocupaţie fiind pe cale de dispariţie. Nici centrul de cercetare de la Şercaia nu mai lucrează la capacitatea de altădată. Radu Bălaş din Viştea de Sus priveşte cu nostalgie spre vechea ocupaţie a făgărăşenilor şi ţine să păstreze şi să ducă mai departe tradiţia creşterii bivolilor. Tocmai de aceea a înfiinţat o fermă la marginea satului Viştea de Sus în care creşte 300 de bivoliţe. Radu Bălaş este ultimul ,,mohican” care spune că bucuria lui cea mai mare este atunci când stă în mijlocul bivoliţelor din fermă. Fiul său, David, de 10 ani, pare să-l moştenească. Îşi petrece mult timp în fermă şi contabilizează mieii şi viţeii proaspăt fătaţi. Gabriela Bălaş este învăţătoare, dar este alături de soţul ei, susţinându-l în activitatea de la fermă.
Tradiţie dusă mai departe
Radu Bălaş a crescut de mic în mijlocul animalelor şi nici la cei 40 de ani nu se poate dezlipi de ele. Creşterea animalelor era o tradiţie în familia localnicului, iar din grajdiuri nu lipseau niciodată bivoliţele. Trăiau în armonie în gospodăria lor bivolii, vacile şi oile. ,,Bunicul meu şi tatăl meu erau crescători de animale, iar eu continui tradiţia. În Ţara Făgăraşului au fost mii de bivoli şi erau preferaţi deoarece, faţă de alte taurine, nu sunt pretenţioşi la tipul de păşune. În fiecare sat au fost ferme de bivoli, uitaţi-vă acum că îi putem număra din toate satele şi se reduc an în an. În câţiva ani nu vor mai exista bivoli în zona noastră. Tineretul nu vrea să lucreze la animale, nu le place, iar bătrânii chiar dacă vor, nu mai pot. Bivolii dispar. Aveam rasa noastră de bivoli care da până la 6 litri de lapte pe zi. Prin anii 80 a fost adusă însă o rasă de bivoli din Bulgaria, care s-a prăsit. Era mai bună, o bivoliţă bulgărească da până la 10 litri de lapte pe zi. Rasa veche s-a pierdut, iar astăzi avem rasa de la bulgari. O bivoliţă trăieşte 27-28 de ani şi face câte un viţel pe an” a explicat Radu Bălaş.
,,Când intru în grajduri îmi creşte inima”
Prin anul 2007, Radu Bălaş a preluat activele complexului Carmolimp de la Viştea de Sus, le-a reparat şi a amenajat trei grajdiuri în care să crească bivolii şi vacile. Un saivan are cam 1700 mp, iar cele trei asigură un spaţiu suficient pentru a adăposti cele 300 de bivoliţe şi 100 de vaci. Lângă aceste grajdiuri a amenajat şi saivanele de oi, şeptelul lui numărând peste 2000 de oi. În curtea fermei stau parcă de pază şi 13 măgari, dar şi mulţi câini. ,,Îmi place să le văd că sunt sănătoase şi le merge bine. Când intru în grajduri îmi creşte inima, bucurie mai mare nu-mi trebuie. Mă duc şi la restaurant, îmi place, dar tot animalele îmi aduc cea mai mare satisfacţie. Am un medic veterinar care se ocupă de tratamentele de care au nevoie. Sunt multe avantaje la bivol, nu are aşa multe boli, nu este pretenţios, carnea este mai bună, cu un gust special. Majoritatea oamenilor preferă carnea de viţel de bivoliţă. Laptele de bivoliţă are 7,5% grăsime, faţă de vacă, 2,5 % grăsime. Prin 2007 lucram vreo 100 ha de arabil, mâncam dimineaţa ceva, luam un bidon de lapte de bivoliţă îl puneam la motorul de la tractor, unde se ţinea cald, şi în toată ziua de muncă laptele îmi ţinea şi de sete şi de foame. Am avut apendicită perforată şi am ajuns la spital. Medicul Florea nu mi-a dat mari şanse. Când am scăpat, a întrebat-o pe mama ce mănânc de am organismul aşa tare. Laptele de bivol m-a scăpat atunci” a spus Radu Bălaş.
Arendaşul satului
Numai vizitând ferma lui Radu Bălaş poţi realiza câtă muncă s-a investit aici. Pe lângă animale, localnicul lucrează şi terenul arendat de la săteni. Împreună cu 2 angajaţi şi cu utilaje lucrează pământul. ,,Am început cu o suprafaţă mai mică, iar treptat m-am extins. Plăteam la început 200 kg de cereale la hectar, iar acum am ajuns să plătesc oamenilor 600 kg/ ha, când alţii dau doar 250 kg/ha. Pământul la noi, la Viştea de Sus, este sărac, trebuie mult gunoi ca să ai producţie. Nu este gras ca peste Olt. Lucrez cam 1000 de hectare, aici intră şi păşunea. Am 2 tractorişti şi eu care lucrăm pământul arendat. Primarul ne-a ajutat că a împărţit pământul în aşa fel că mi-a dat, pe asociaţie, grupat. Aşa am câte 50-100 ha într-o brazdă, un avantaj. La munte am 370 ha unde duc oile” a spus fermierul de la Viştea de Sus.
Reclamat la DNA
Şi cum un om care munceşte atrage invidia, Radu Bălaş n-a făcut excepţie de la vechea zicală. 40 de săteni l-au reclamat la DNA, iar procurorii l-au anchetat vreo 2,5 ani, fără să-i găsească însă vreo abatere. ,,Prin 2007-2008 consătenii m-au reclamat la DNA. A fost un grup de vreo 40 de oameni. M-au chemat procurorii prin 2010 la anchetă. Vreo doi ani şi jumătate m-am tot dus la uşa procurorilor, iar când au terminat cercetarea nu m-au putut acuza de nimic. N-au găsit nicio ilegalitate, reclamaţiile au fost nefondate. Acei oameni au fost invidioşi pentru că eu muncesc. Au zis că eu declar pământ şi nu am contracte de arendă. Astăzi aceiaşi oameni mă roagă să le iau pământul în arendă. Îi primesc, ce să le fac” a spus Radu Bălaş.
Bivolii, animale cu nărav
Radu Bălaş a avut şi experienţe neplăcute în fermă. A fost victima unui taur, când era să-şi piardă viaţa. ,,Prin 2012 un taur era să mă omoare. S-a repezit la mine de cum am intrat în grajd. Am avut însă noroc că avea inel în nas şi l-am prins de inel şi de coarne. Am fost tare că altfel mă schilodea” a povestit fermierul. Un incident nefericit a avut şi bunicul său, Leon Bucelea. ,,Într-o zi când a intrat în grajd, o bivoliţă pe care am cumpărat-o din sat şi care era nărăvaşă s-a repezit la el. Îl luase pe coarne şi l-a dat de pereţi. Atât de grav a fost accidentul că bunicul n-a mai văzut zi bună. I s-a tras moartea de la acea bivoliţă” povesteşte Radu Bălaş.
A salvat bivolii din satele făgărăşene de la sacrificare
În gospodăria bunicului său aveau 10 bivoli, iar după cumplitul accident le-au vândut. Dar Radu Bălaş n-a renunţat la animale, la scurt timp a refăcut şeptelul. ,,Am refăcut şeptelul. Am cumpărat bivoli din toată zona, de la Berivoi, Bucium, Recea, Rucăr. Am început cu 20 de exemplare, s-au înmulţit, am mai cumpărat şi în 7 ani am ajuns la 300. Oamenii voiau să renunţe la animale şi nu aveau decât varianta abatorului. S-au bucurat că le-am cumpărat eu. Am salvat bivolii din zonă înfiinţându-mi ferma. Îmi spunea un neamţ când a venit în fermă că nu înţelege cum pot să cresc atâtea animale laolaltă. Era ceva curios pentru el pentru că în Germania fermele sunt specializate doar pe un singur tip de animal. Eu cunosc creşterea animalelor pentru că de mic le-am îngrijit” a mai spus localnicul.
,,Nu se mai găsesc oameni de calitate”
Ca în toate domeniile de activitate, cea mai mare problemă este forţa de muncă. La ferma lui Radu Bălaşa lucrează doar 9 oameni. Are şi 3 ciobani, unul adus tocmai din zona Branului. ,,Aş avea nevoie de mai mulţi, dar nu găsesc oameni serioşi. Îi aduc azi, mâine îmi pleacă sau vine poliţia şi îi ia. De ce să-i mai aduc atunci, nu? Să fure? Nu poţi băga pe oricine aici. Nu sunt oameni de calitate. Aveam 17 ani când am luat turma de oi a satului, cam 2000 de oi. Mă duceam şi aduceam ciobani din Argeş, erau oameni harnici şi corecţi. Toamna când îi plăteam îmi aduceau toate oile. Au murit oamenii aceia, astăzi nu mai găsim. La fermă nu poţi fi doar director, să vii odată pe săptămână, trebuie să stai între ei că altfel te paşte falimentul. În anii trecuţi mi s-au furat 140 oi. Am umblat pe munţi până în Argeş să le găsesc, dar n-am mai dat de urma lor. Nici poliţia n-a mai făcut nimic,nici paznicii, nimeni n-a văzut nimic” a mai spus fermierul.
Dispar şi stânile de la munte
Radu Bălaş priveşte cu nostalgie şi spre tradiţia urcatului oilor la munte. Deşi culmile Făgăraşilor aparţin proprietarilor, iar stânile de oi pot fi organizate uşor, fermierii nu mai urcă la munte cu turmele. ,,Pot să mă duc în toţi munţii ăştia că nimeni nu se mai duce. La Drăguş s-a mai dus în vară şi a stat puţin, dar pe Viştişoara, Viştea Mare, Ucişoara, Ucea Mare, nu s-a mai dus nimeni. Eu am vreo 370 ha de păşune alpină şi îmi duc oile. Se va pierde şi această tradiţie întrucât ciobanilor le este frică de urşi. Sunt neînvăţaţi, iar la munte vine noaptea ursul intră în turmă omoară 10, mâine alte 10, aşa rămâi fără turmă. Nu mai găseşti oameni pricepuţi, iar pe de altă parte sunt foarte mulţi urşi. În acest an am avut 30 de capete ucise de urşi. Urşii mi-au stricat şi vreo 40 ha de porumb. Ce să fac reclamaţie că oricum nu primim nimic! M-am săturat de hârtii. Stânele de la munte se duc, se pierde tradiţia. Erau necesare pentru că acolo este răcoare, când la poale este foarte cald, iarba e proaspătă, udă, altfel creşte oaia. Aici, jos era atât de cald că se făcea fân, iar eu m-am dus sus la munte cu oile, iar mieii se jucau pe zăpadă. Cum să nu-i meargă bine oii la munte! Apa aia rece şi curată care curge! Urcam cu oile prin iunie şi mai coboram prin septembrie” povesteşte Radu Bălaş.
Prea multe taxe pentru fermieri
Fermierul este dezamăgit de modul în care statul român se implică în agricultura românească. ,,Încă nu s-au plătit subvenţiile pentru animale” a fost replica cu care Radu Bălaş ne-a întâpinat la intrarea în fermă. Nu este singura nemulţumire, acesteia i se adaugă taxele şi impozitele care îi lasă pe fermieri fără profit sau bani de investiţii. ,,Trăim din fermă, dar este multă muncă. Am înţeles că acum ne vor pune taxe şi pe apă. Păi dacă şi pe apă pun taxă atunci ce mai urmează, la anul vin şi ne iau şi oxigenul? Eu oricum plătesc toată apa care intră în fermă pentru că este de la reţea. Mai plătesc şi apa de la râu? Nu pricep de ce? Produc 1000 tone de cereale, plătesc 16% impozit, 600 tone le dau arendă şi plătesc şi pe această cantitate impozit, adică şi arendatorul plăteşte. Cu alte cuvinte se plăteşte de două ori, dublă inpozitare. Asta nu pricep, de ce ne pun atâtea taxe? Plătesc sute de milioane numai taxe şi iar taxe” s-a plâns fermierul care spune că, în general, fermierii cu greu îşi asigură desfacerea produselor.
Automatizare la fermă
,,Vreau să investesc într-o linie de muls automatizată şi într-o linie de sacrificare. Sunt foarte utile şi îmi uşurează mult munca. De Paşti cererea de miei este foarte mare, vin oameni să cumpere din toată zona, de la Victora, Ucea, Arpaş, Sâmbăta, până la Făgăraş. Carnea de viţel este şi ea foarte căutată, la fel telemeaua de bivol, de vacă şi de oaie. Investiţiile sunt necesare şi îmi uşurează munca. Precum alţi fermieri, eu pot spune că nu am probleme cu desfacerea pentru că asigur toate pensiunile din zonă cu produse, iar la Victoria am un magazin unde vând telemeaua proaspătă. Un fermier de la Rodbav însă se plângea zilele trecute că nu are unde să-şi dea viţeii de bivol. Nu este uşor. Nici nu ne ajută statul pentru că îi convine să importe produsele. În câţiva ani nu vor mai fi ferme, vom consuma numai plastic. Produsele noastre naturale vor dispărea pentru că fermierii îşi vor închide afacerile” a completat Radu Bălaş.
Bivoliţa adusă din India
Bivolii au ajuns în spaţiul ocupat acum de ţara noastră odată cu migraţia hunilor şi avarilor, iar în timp creşterea lor a devenit o ocupaţie de bază. Bubalinele reprezintă circa 10%, din efectivul mondial de bovine, iar ţările mari crescătoare de bubaline sînt India, Pakistan, Vietnam, Egipt, Nepal. În ţara noastră efectivul total de bubaline este de 62.100 capete repartizate în judeţele: Bihor, Bistriţa Năsăud, Braşov, Cluj, Maramureş, Satu Mare, Sălaj şi Sibiu. În judeţul Braşov, conform statisticilor sunt înregistrate 5.400 capete,iar numărul total de ferme de creştere a bubalinelor cuprinse în Controlul Oficial al Producţiei este de 78. Laptele de bivoliţă are o compoziţie complexă şi se caracterizează printr-o pondere ridicată în substanţă uscată şi grăsimi, superioară laptelui produs de către toate celelalte specii de animale de fermă. De asemenea, are un conţinut ridicat în vitamine şi compuşi minerali. Astfel în g/100 g lapte regăsim: substanţă uscată total – 17,4;grăsimi – 7,4;proteine – 4,1;cazeină – 3,4;albumine – 0,6;lactoză – 4,8; subst. minerale – 0,7;calciu – 185 mg/100 g lapte;fosfor – 137 mg/100 g lapte. Din laptele de bivoliţă se fabrică o gamă variată de brînzeturi precum Mozzarella, Cheddar, Karnal, Surati, dar şi telemeaua românească, smântană, unt şi gheea, iaurt, chefir. (Lucia BAKI)
