- Doi regizori români s-au aplecat asupra Rezistenţei Anticomuniste din România şi au realizat două filme artistice, Toma Enache şi Constantin Popescu jr.
- Dimensiunea suferinţei din închisoarea Piteşti este surprinsă în filmul ,,Între Chin şi Amin”, iar hăituiala luptătorilor anticomunişti făgărăşeni din Munţii Făgăraşului în filmul ,,Portretul luptătorului la tinereţe”
- Pelicula ,,Portretul luptătorului la tinereţe” a fost lansată în 2010, iar ,,Între Chin şi Amin” în octombrie 2019, ambele filme cu premiere de gală organizate în Ţara Făgăraşului de ziarul ,,Monitorul de Făgăraş”
,,Amintind şi comemorând ororile din trecut, avem cunoştinţele şi puterea să îi respingem pe cei care urmăresc să reînvie aceste ideologii sau care doresc să exonereze aceste ideologii de crimele şi de culpabilitatea lor. Memoria victimelor ne determină să promovăm justiţia istorică prin continuarea cercetărilor ştiinţifice şi prin ridicarea nivelului de conştientizare publică asupra moştenirii totalitare pe continentul european. Dreptatea şi adevărul reprezintă baza pentru o reconciliere durabilă şi construirea unui viitor comun. Victimele abuzurilor totalitare au dreptul să li se facă dreptate. Din nefericire, practica investigării crimelor comise de regimurile totalitare şi aducerea în justiţie a autorilor a fost insuficientă şi inconsecventă în diferite ţări. Facem apel la guvernele tuturor ţărilor europene să ofere atât sprijin moral, cât şi material pentru investigaţiile în curs ce vizează regimurile totalitare.” Cât adevăr este cuprins în acest apel. Unii supravieţuitori ai regimului totalitar din România, denumiţi astăzi ,,foşti deţinuţi politici” au aşternut pe hârtie suferinţele acelor ani. Sunt volume de carte care completează beletristica de pe rafturile unor librării. Din Ţara Făgăraşului sunt foarte puţini cei care au lăsat generaţiilor de azi astfel de memorii. Cea mai amplă este seria ,,Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc” cu şapte volume semnată de Ion Gavrilă Ogoranu, şeful partizanilor din Munţii Făgăraşului, care prezintă hăituiala din munţi (vol. I şi II), documente din arhivele CNSAS (vol. IV), relatările sprijinitorilor din Ţara Făgăraşului culese de Lucia BAKI ( vol. III), Rezistenţa din Munţii Apuseni, activitatea Frăţiei de Cruce de la Radu Negru, viaţa episcopului Ioan Suciu. Victor Roşca şi Victor Ioan Pică din Râuşor au publicat în volume suferinţele din închisorile prin care au trecut. Lista autorilor de memorii este însă mult mai amplă la nivel naţional. Aceste volume de carte, dar şi dialogurile cu supravieţuitorii gulagului comunist i-au deterinat pe doi regizori din generaţia tânără să pună pe peliculă acele suferinţe. Toma Enache şi Constantin Popescu au închinat filmele lor memoriei luptătorilor anticomunişti. Sunt filme despre demnitate şi credinţă, despre adevăr şi trădare. Sunt filme artistice care impresionează până la lacrimi, dar care redau realitatea crudă şi nemiloasă a unei pagini de istorie recentă a României. Scopul lor este unul singur, să învăţăm din acele greşeli pentru a nu se mai repeta niciodată. Dacă regizorul Constantin Popescu a adus în faţa publicului hăituiala prin Munţii Făgăraşului, cei mai aspri munţi din ţară, a tinerilor anticomunişti, regizorul Toma Enache ne pune în faţa altui adevăr dureros, ,,Experimentul Piteşti”, unde demascările lui Ţurcanu şi Nikolski au transformat omul în călău, aducând iadul pe pământ.
,,Între Chin şi Amin”, filmul regizorului Toma Enache
Este primul film artistic inspirat din atrocităţile „Fenomenului Piteşti”. Filmul spune povestea unui tânăr compozitor, Tase Caraman, proaspăt logodit, care ajunge în iadul reeducării de la închisoarea Piteşti. Teribilul experiment este condus de temutul comandant Ciumău. Prin credinţă, supravieţuieste torturilor şi după eliberare compune o Odă lui Dumnezeu, iar muzica o va salva pe logodnica lui, Lia. ,,Dacă la finalul filmului spectatorii vor vărsa o lacrimă în memoria oamenilor excepţionali care, în ciuda torturilor, au luminat prin credinţă şi dârzenie iadul închisorilor comuniste, consider că tot efortul depus la realizarea acestui film va fi meritat pe deplin. „Între chin şi amin“ este un film independent, în care am investit tot ce am putut eu şi familia mea. Am avut norocul să avem alături şi câţiva prieteni care au crezut în proiect şi l-au sprijinit. Mizez pe faptul că tinerii vor dori să-şi cunoască istoria, să afle adevărul despre o perioadă neagră care nu e menţionată în manualele de istorie. Cred că acest film îi va îndrepta către cărţile extraordinare scrise de zeci de supravieţuitori ai oribilelor închisori comuniste. Depinde de cei care vor veni să dea acest adevăr mai departe, să-şi invite prietenii, să fie în cunoştinţă de cauză. Noi am venit şi am scos la iveală un adevăr ascuns. El trebuie dat mai departe, văzut , simţit, transmis şi continuat cu aflarea adevărului într-o măsură şi mai mare” a explicat regizorul Toma Enache.
Distribuţie de excepţie
Filmul a fost lansat la 1 octombrie 2019. ,,M-au impresionat foarte multe cărţi pe care le-am citit despre subiect, scrise de supravieţuitorii „Experimentului Piteşti”. Una dintre ele este cartea scrisă de Mihai Buracu, „Tăbliţele de la Ipşetip”, Piteşti scris invers. Sunt mai multe cărţi şi aş nedreptăţi pe autori dacă pe unele le-aş menţiona şi pe altele nu, dar menţionez totuşi câteva: „Crucea reeducării”, „În subterană cu Dumnezeu”, „Masacrarea studenţimii române” şi multe alte, alte cărţi. Am intrat adânc în subiect şi apoi ne-am apucat să scriem scenariul, la care am colaborat foarte bine cu Elena Enache, ea este scenaristul principal şi am făcut o poveste captivantă, inspirată din foarte multe lucruri reale ce s-au petrecut atunci. În esenţă, filmul respectă adevărul istoric, însă am ales un mod artistic de a prezenta acea realitate brutală. Suferinţa personajului principal este aproape de suferinţele şi chinurile îndurate de mii de deţinuţi din acea perioadă. Categoric, filmul este inspirat din fapte reale care au avut loc la Piteşti şi în alte închisori comuniste! Am încercat să păstrăm un echilibru, să arătăm lucruri foarte dure de-acolo, dar în acelaşi timp personajul are şi amintiri frumoase din viaţa de dinainte de a fi arestat. Am creat un echilibru ca să poată fi suportabil şi oricum nu am arătat toate grozăviile care s-au petrecut la Piteşti, ci doar o parte din ele. Este o combinaţie de actori tineri şi extraordinar de talentaţi cu actori cunoscuţi, de marcă: Cotimanis, Dichiseanu, Cezara Dafinescu, iar dintre cei tineri Vali V. Popescu, Chira Hagi,Ciprian Necula, Ioachim Ciobanu, Bogdan Sălceanu” explică regizorulToma Enache.
Mărturii de pe platourile de filmare:
- Constantin Cotimanis joacă rolul commandantului închisorii, Ciuman
„Între chin şi amin. Aşa a fost perioada istorică în care filmul nostru îşi are rădăcinile, aşa am fost şi eu atunci când Toma Enache mi-a propus să joc una dintre cele mai odioase fiinţe care a călcat în picioare istoria acestui popor. Am făcut-o pentru că am simţit că trebuie să lăsăm mărturie, să ne cerem iertare pentru tot ce s-a întâmplat şi nu trebuie să se mai întâmple. Amin!” - Laurentiu Stan, joacă rolul Părintelui Stavros: „Am petrecut 20 de zile în Fortul 13 de la Jilava, unul dintre reperele de pe harta Gulagului românesc. Am respirat aerul fetid din celulele de acolo. Am păşit desculţ prin apa care inundă coridoarele întunecate. Am stat în genunchi pe podelele reci. Am simţit fierul rece al patului şi glodurile din salteaua acoperită cu pete ce ascund istorii cumplite într-o sală ce fusese cândva infirmerie, dar care aducea mai mult a morgă. Am trăit povestea filmului, am fost contaminat de ea. Intensitatea trăirii creştea cu fiecare zi, o resimţeam nu doar în faţa camerei de filmat, ci şi în pauzele dintre filmări, seara, în drum spre casă sau noaptea, încercând să adorm. Filmul spune o poveste despre dragoste, suferinţă şi credinţă. Imaginile sunt puternice, dure chiar, dar imaginaţia însăşi este prea săracă pentru a cuprinde ororile lagărelor de reeducare. Pentru că este inimaginabil. Filmul este un omagiu pios adus martirilor închisorilor comuniste, un memento absolut necesar pentru neamul românesc. Perioda şi întâmplările pe care le evocă filmul „Între Chin şi Amin” SUNT REALE. Doar cunoscându-le şi asumându-ni-le împreună, ca popor, putem să înţelegem responsabilitatea pe care o avem pentru prezent şi viitor.”
- Ioachim iobanu, rolul lui Jurcanu (Eugen Ţurcanu-călăul): „Filmul lui Toma Enache a fost o ocazie de a cunoaşte şi a colabora cu oameni minunaţi. Am râs, plâns şi luptat împreună, încercând să aruncăm o fărâmă de lumină asupra unuia dintre momentele cele mai negre ale istoriei noastre recente.”
- Kira Hagi, rolul Tana: „Pentru mine, filmul acesta va rămâne un punct de reper în maturizarea mea emoţională. De la citirea scenariului şi filmarea la Jilava până la oamenii pe care i-am cunoscut ulterior şi care aveau poveşti despre Experimentul Piteşti, toate sunt momente puternice, pe care mi le voi aminti toată viaţa.”
- Vali V. Popescu- rol Tase Caraman: „Am ştiut de la început că va fi greu, aşa a şi fost, însă a meritat tot efortul. Chiar dacă acest efort a fost poate nesemnificativ în comparaţie cu ceea ce au pătimit adevăraţii protagonişti. După zilele de filmare de la Corbu am simţit că am fost aruncat în iad când am ajuns la Jilava. Starea de acolo, cu toate că mă puteam duce peste tot unde era permis accesul, a fost una asemănătoare cu starea pe care o ai când eşti închis şi ştii că toate drepturile tale nu mai există. O cană cu apă e un lucru banal pentru noi, pentru ei era un lux. La un moment dat, pe la jumătatea filmărilor, acumulasem atâta tensiune încât simţeam că o să explodez. M-am întrebat în acel moment dacă nu cumva eram nepotrivit pentru acel rol. Am ieşit din clădirea plină de mucegai şi m-am aşezat pe un palet acoperit cu o pătură de lână. După câteva momente în care am tras puternic aer în piept a început să-mi sune în minte un cântec bisericesc pe care îl ascultam seara, în căşti, la Corbu. Atunci am ştiut că sunt exact unde trebuie şi că oricât de dificil ar fi, trebuie să rezist. Sunt convins că experienţa pe care am trăit-o la acest film va rămâne drept reper pentru mine mulţi ani de acum înainte, un reper la care mă raportez cu bucurie şi cu durere în acelaşi timp. ”
- Ana Pârvu, rol Lia: „Rolul pe care l-am interpretat în acest film a fost primul rol mai mare într-un film de lung metraj. De aceea, cu cât descopeream mai mult despre lumea din spatele camerei, cu atât mă îndrăgosteam mai tare şi nu doream să se termine zilele de filmare. Nu simţeam că mă duc la muncă, ci mai degrabă mă duceam să creez ceva important împreună cu oameni pe care îi cunosc de o viaţă.
Durerea personajului meu, Lia, este o durere trăită de mii de familii care nu puteau decât să spere şi să se roage la Dumnezeu că cei dragi se vor întoarce într-o bună zi acasă. De abia după ce am terminat prima rundă de filmări am conştientizat cu adevărat amploarea filmului şi cât de important este ca el să ajungă în cinematografe. Sacrificiile acelor oameni, victime ale unui sistem opresiv, nu trebuie uitate, ci cu atât mai mult redate pentru a fi comemorate şi înţelese. ”
Premii
- Un premiu – Best Feature Film la European Cinematography Awards
- Film selectat la Roma Independent Prisma Awards
- Filmul a fost înscris la festivaluri defilm
.
,,Portretul luptătorului la tinereţe”, filmul regizorului Constantin Popescu
Pelicula ,,Portretul luptătorului la tinereţe” urmãreşte viaţa Grupului Gavrilã care a luptat cu arma în mânã în Munţii Fãgãraşului în perioada 1948-1957. Redã cele mai dure confruntãri dintre membrii Grupului Gavrilã şi Securitatea comunistă din care unii dintre luptãtori şi-au pierdut viaţa sau au fost rãniţi şi capturaţi. Activitatea grupului din Munţii Fãgãraşului a încetat începând cu iulie 1955 când, prin trãdare, s-a început arestarea. Ioan Grovu a fost localnicul din Cârţişoara care i-a dat voit pe tinerii luptători în mâinile Securităţii, în schimb primind un post de director de şcoală. Au fost judecaţi în iulie 1957, cinci zile de proces, un pseudoproces, şi executaţi prin împuşcare la închisoarea Jilava din Bucureşti, în noaptea de 14/15 noiembrie 1957. Filmul reprezintã prima parte a trilogiei ,,Aproape linişte“, urmãtoarele douã filme pe care regizorul intenţiona să le realizeze referindu-se la activitatea Elisabetei Rizea şi la activitatea anticomunistã a fraţilor Petre şi Toma Arnãuţoiu din Muscel. ,,Am hotãrât sã fac un film despre nişte tineri, nu neapãrat despre o ideologie. Despre anii deciziilor ciudate, grãbite, dar poate fundamentale şi drepte. Despre demnitate, despre puterea unui om de a face ceea ce crede de cuviinţã, în viaţã, aşa cum îi dicteazã conştiinţa şi buna mãsură a lucrurilor, valori pe care le întâlnesc astãzi atât de rar, cu adevãrat, în jurul meu. Ne-am strãduit, toatã echipa, sã facem ceva diferit, care sã impresioneze, într-un fel sau altul, dar fãrã sã inovãm“ explica regizorul Constantin Popescu jr. Pelica a fost lansată în 2010, prima sa prezentare fiind la Festivalul de film de la Berlin. Filmul a are două variante, una de 2 ore şi 50 de minute, iar a doua formulă de 2 ore şi 15 minute este cea care rulează în România.
Episoadele sângeroase din film
Au fost încrustate pe pelicula filmului cele mai dure momente trãite de luptãtorii anticomunişti fãgãrãşeni în munţi. Şocheazã scena dramaticã datã de confruntarea luptãtorilor cu trupele de securitate într-un şopron din Ileni, cel al lui Dumitru Cornea, în care a fost ucis Toma Pirãu, zis Porâmbu,chiar în faţa mamei sale. Tot prin trădare a sfârşit şi Porâmbu, de data aceasta fratele lui vitreg fiind autorul. Incidentul trist care a avut loc în casa învăţătorului Olimpiu Borzea din Viştea de Jos a fost cuprins pe peliculã. Este vorba despre decizia luată de doi dintre partizani, Remus Sofonea din Drãguş, Brâncoveanu, şi Laurean Haşu din Breaza, Leu, de a se sinucide pentru a nu cădea în mâinile Securităţii fiind în viaţă. Brâncoveanu era rănit la picior în urma unei confruntări cu securiştii care a avut loc la marginea satului Viştea. Cei doi s-au împuşcat, iar Brâncoveanu a murit, Leu fiind salvat prin îngrijirile medicale primite de la Olimpiu Borzea. Leu s-a întors în munţi alături de partizanii conduşi de Ion Gavrilă. A fost surprins şi episodul în care Securitatea voia să-i captureze de Andrei Haşu şi Ion Gavrilă prin intermediul unui coleg de şcoală al lui Andrei. S-au folosit securiştii de Vasile Motrescu, bucovineanul care însă le-a divulgat luptătorilor planul securiştilor, salvându-i. Sunt doar trei dintre subiectele care l-au impresionat pe regizorul Constantin Popescu determinîndu-l sã le cuprindã în acest film.
Regizorul Constnatin Popescu: ,,M-a impresionat primirea de la Fãgãraş”
Premiera de gală de la Făgăraş din data de 23 noiembrie 2010 a fost evenimentul cultural al anului organizat în municipiu de ziarul Monitorul de Făgăraş. ,, Ce pot sã spun? M-a impresionat primirea de la Fãgãraş. E greu sã nu te atingã atâta suferinţã reprimatã timp de atât de mulţi ani, atâta cãldurã cu care am fost primiţi, atât de mult respect pentru oamenii aceia pe care l-am simţit aici exprimat de cãtre toţi cei prezenţi în salã în numãr atãt de mare. Este poate cea mai frumoasã şi cãlduroasã primire de care am avut parte, cu un film. Am trãit momente emoţionante, mult mai puternice decât m-am aşteptat, chiar dacã filmul nu a reuşit sã redea decât într-o foarte micã mãsurã sacrificiul acelor oameni, atât de mulţi, de altfel. Şi m-am bucurat cã, în ciuda lipsei mele de experienţã în a portretiza personajele, în a dezvolta momentele acelea sau în a descrie clipele teribile prin care au trecut, oamenii prezenţi în salã au aplaudat cu atât de multã bunavoinţã efortul nostru. Sentimente pe care le datorez în mare masurã şi doamnei Lucia Baki, care s-a oferit sã ne ajute cu proiecţia de la Fãgãraş şi nu numai atât, punând atât de mult suflet în organizarea serii aceleia încãrcate de amintiri. Mi-ar plãcea sã cred cã nu numai lucrul la acest film, nu doar faptul cã am reuşit, fie şi doar pentru o clipã, poate, sã transmitem gândurile noastre bune ultimului supravieţuitor prezent în salã, Ion Ilioiu, care tocmai a împlinit 81 de ani, dar şi clipele petrecute acolo, în mijlocul oamenilor din Fãgãraş, mi-au adus aminte ce înseamnã rãbdarea de care trebuie sã dau dovadã în continuare atunci când vreau sã vorbesc despre poveştile acelor ani, cãci ştiu cã efortul meu este, indubitabil, perfectibil. Şi mã bucur cã, odatã cu ajutorul doamnei Lucia Baki, am reuşit sã vorbim, fie şi numai pentru o searã şi prin intermediul unei proiecţii, despre demnitatea acelor oameni care au trãit acele vremuri tulburi. Sunt importanţi oamenii despre care am vorbit şi al cãror curaj a fost, de cele mai multe ori, dincolo de puterea mea de înţelegere. Şi asta vreau sã cred cã s-a simţit din imaginile prezentate în film. Poate mã pot face vinovat cã nu am reuşit sã explic aşa cum trebuie cât de mult au suferit acei luptători şi cât de demni au fost. Viaţa multora dintre ei meritã cel puţin menţionatã, dacã nu onoratã. Ştiu însã cã actorii, alãturi de echipã şi de mine, ne-am strãduit. Poate cã nu am fost eu persoana potrivitã sã vorbesc despre toatã acea perioadã, dar mãcar am încercat. E un prim pas. Şi efortul meu, mãrunt faţã de rezistenţa armatã anticomunistã din România, în general şi faţã de rezistenţa din Fãgãraş, în mod special, va reprezenta un nou început în discuţiile despre acei ani. Sper sã reuşesc sã mai ajung în Fãgãraş şi nu doar cu urmãtoarele filme. Şi cu siguranţã, dacã tot doamna Baki ne va sprijini, întâlnirile noastre viitoare cu publicul din Fãgãraş vor fi la fel de interesante şi de mãgulitoare” a declarat regizorul Constantin Popescu după premiera de gală de la Făgăraş organizată de Monitorul de Făgăraş.
Personajele filmului au numele reale ale luptătorilor
Vizionând filmul, spectatorul îşi poate face o imagine asupra evenimentelor istorice din perioada 1948-1957, care a fost ascunsã sistematic publicului. Atunci, regimul comunist se instala în voie în România chiar cu preţul vieţii românilor. Grupurile de oameni care s-au împotrivit au fost reduse la tãcere şi decimate. În fiecare zonã a ţãrii au existat români care au prevãzut pericolul instalãrii comunismului şi au acţionat împotriva acestuia. S-au format grupurile de partizani, aşa numita Rezistenţã activã, care a fost susţinutã îndeaproape de oamenii din sate şi oraşe organizaţi în Rezistenţa pasivã. Majoritatea celor care au format Rezistenţa anticomunistã au fost tineri studenţi şi elevi, intelectuali, preoţi şi ţãrani. Regizorul Popescu, pentru a reda cât mai fidel Rezistenţa, a ales în distribuţie actori tineri şi a pãstrat numele real al luptãtorilor. „Am încercat sã folosesc actori tineri în distribuţie, oameni care sã aibã vârsta luptãtorilor la vremea aceea, lucru care m-a ajutat foarte tare. I-am rugat sã se foloseascã şi de propriile lor personalitãţi în conturarea fiecãrui personaj în parte şi acest lucru a dat o notã proaspãtã, veridicã, în multe ocazii, secvenţelor filmate. Am încercat sã imaginez, pornind de la fotografiile pe care luptãtorii şi le-au fãcut în pãduri, o imagine cât mai exactã a acelor zile şi nopţi grele prin care au trecut. Am folosit şi peliculã alb-negru, pe 16 mm, care sã aducã o imagine şi mai aproape de nişte momente îndepãrtate în timp, dar puternice. Lipsa sonorului, în anumite momente, marcheazã şi mai puternic momentele triste. Am încercat sã imaginez şi unele momente în care zâmbeau, râdeau şi se simţeau liberi, tineri şi puternici, dar şi momentele de singurãtate şi dezamãgire, momentele în care aproape cã nu mai vedeau ieşirea din acest infern. Am folosit în film numele reale ale luptãtorilor, dar am modificat biografiile lor şi unele dintre locurile unde s-au întâmplat unele dintre evenimente“ a explicat regizorul Constantin Popescu.
Executaţi prin împuşcare
Luptãtorii care au activat în Munţii Fãgãraşului au format grupul Gavrilã. Securitatea i-a urmãrit timp de opt ani şi a încercat sã-i lichideze. Au fost în munţi 12 tineri cãrora însã li s-a alãturat, în timp, şi alţii. De frica securiştilor au mai urcat în munţi şi alţi localnici precum Petru Novac din Berivoi, tata lui Nelu Novac. Grupul a fost format din Ion Gavrilã Ogiranu- Moşu, Remus Sofonea -Brâncoveanu, Laurean Haşu – Leu, Gheorghe Haşu- Ghiţã, Andrei Haşu – Baciu, Ion Chiujdea -Profesorul, Toma Pirãu -Porâmbu, Victor Metea, Jean Pop- Fileru, Nelu Novac, Gelu Novac, Silviu Socol, Ion Ilioi, Nicolae Mazilu, Ion Mogoş, Gheorghe Şovăială, Marcel Cornea. Au mai activat în Ţara Fãgãraşului şi grupul Viştea, grupul Vultanul la Pãrãu, grupul din Felmer, grupul lui Mogoş şi Mazilu, grupul Lenuţei Faina din Mărgineni. ,,Banda Gavrilã“ aşa cum a denumit Securitatea grupul luptãtorilor din Munţii Fãgãraşului, a fost lichidatã în urma trãdãrii. Acum se cunosc şi numele trãdãtorilor. În 1955 au fost prinşi unul câte unul. Doar Ion Gavrilã Ogoranu i-a mai purtat pe securişti pe urmele lui vreme de încã 21 de ani. Îl găsim singur construindu-şi un bordei în Munţii Apuseni, munţi necunoscuţi lui, unde a iernat în lunile geroase din ‘73.În 1976 s-a predat, urmând anchetele de la Securitate. În 1957, în 15 iulie, a avut loc procesul acestor luptãtori. Un pseudo proces în care au fost condamnaţi la moarte. Au fost duşi în faţa plutonului de execuţie şi împuşcaţi. Nu s-a ţinut cont de recursul pe care l-au depus la conducerea ,,supremã“ a ţãrii. Singurul care a refuzat sã depunã recurs a fost Victor Metea din Ileni. În aceeaşi zi au mai fost judecaţi Olimpiu Borzea şi dr. Nicoale Buracu care au fost condamnaţi la moarte, iar dupã douã zile le-a fost comunatã pedeapsa în muncã silnicã pe viaţã. Execuţia tinerilor se pare, conform unor surse, cã ar fi avut loc în data de 17 iulie 1957 la Jilava, dar nu sunt documente care sã certifice acest lucru. Sunt doar câteva declaraţii ale foştilor deţinuţi politic care se aflau încarceraţi la Jilava în acea perioadã. Oricum certificatele de deces eliberate de autoritãţile vremii poartã date diferite, 1967, 1976 şi chiar 1980. Cele mai multe surse, inclusiv CNSAS, dau ca dată a execuţiei lor noaptea de 14/15 noiembrie 1957, la Jilava. Trupurile lor nu au fost găsite pentru a avea parte de o înmormântare creştinească.
Premiile filmului
- Regizorul filmului ,,Portretul luptãtorului la tinereţe”, Constantin Popescu, a obţinut premiul pentru regie la Festivalul Internaţional de Film de la Bratislava. Juriul a apreciat arta regizorului ,,de a ilustra lupta pentru libertate într-o ţarã asupritã“. Juriul competiţiei a fost format din cinci directori de festivaluri: Aude Hesbert (Paris), Kim Dong-Ho (Pusan), Mikel Olaciregui (San Sebastian), Mirsad Purivatra (Sarajevo) şi Eva Zaoralova (Karlovy Vary).
,,Portretul luptãtorului la tinereţe” a fost prezentat în premierã mondialã la editţia 2010 a Festivalului de la Berlin, în secţiunea Forum
La Festivalul B-EST a obţinut Premiul Publicului şi Premiul pentru imagine acordat operatorului Liviu Marghidan.
„Portretul luptãtorului la tinereţe” este produs de Filmex Film România, cu sprijinul Centrului Naţional al Cinematografiei şi al HBO România.Distribuţia filmului
Constantin Diţã – Ion Gavrilã Ogoranu
Cãtãlin Babliuc – Ion Chiujdea „Profesoru'”
Ionuţ Caras – Gheorghe Haşu „Ghiţã”
Vasile Calofir – Andrei Haşu „Baciu”
Bogdan Dumitrache – Laurian Haşu „Leu”
Bogdan Dumitrescu – Jean Pop „Fileru”
Dan Bordeianu – Victor Metea
Constantin Lupescu – Ion Ilioi
Cosmin Natanticu – Virgil Radeş „Gilu”
Bogdan Cotleţ – Marcel Cornea
Alexandru Pavel – Ion Mogoş
Adrian Nicolae – Mihai Maga „Medicinistu”
Paul Ipate – Nicoale Mazilu
Andrei Mateiu – Silviu Socol
Alexandru Potocean – Toma Pirãu „Porâmbu”
Ion Bechet – Nelu Novac
Radu Iacoban – Gelu Novac
Alin Mihalache – Gheorghe Şovãialã
Şerban Gomoi – Remus Sofonea „Brâncoveanu”
Claudiu Maier – Dumitru Cornea
Aura Cãlãraşu – Mama lui Porâmbu
Mircea Drâmbãreanu – Preotul Andrei
Cãtãlin Naum – Preotul Nica
Raluca Rusu – Ana Nica
Andrei Ralea – Gheorghe Arsu
Ion Cosma – Cpt. Chioru’
Cosmin Mircea Cretu – Cpt. Anghelescu „Pasãre”
Florin Lãzãrescu – Vasile Motrescu
Dorian Boguţã – Rudan
Mihai Constantin – Gen.lt. Gheorghe Pintilie Bodnarenko
Mihai Bendeac – Plt. Ion
Cosmin Seleşi – Plt. Doru
Emanuel Pârvu – Cãpitan Seciu
Bogdan Stanoevici – Cpt. Sebastian Licht
Gabriel Bucur – Srgt. Dumitrescu
Sergiu Fleşner – Sublocotenent Mirea
Dan Rãdulescu – Sergent Radu
Rãzvan Vasilescu – Maior Alimãnescu
Mimi Brãnescu – Cpt. Aran Varlam
Nicodim Ungureanu – Plt. Dorian Amuzea
(Lucia BAKI)
