Rezistenţa Anticomunistă: Comemorarea de la Cruce a eroilor anticomunişti

•  De praznicul  Sf. Ilie, la monumentul de la Mănăstirea Brâncoveanu se adună, de un sfert de veac,  supravieţuitorii Rezistenţei Anticomuniste făgărăşene şi urmaşii lor

  În toţi munţii României, în păduri, în sate şi în oraşe, în vreme de două decenii, 1944-1962, au acţionat grupuri de rezistenţă armată. Într-un raport din 1959, Securitatea dădea un număr de 1.196 de  grupuri  şi organizaţii de luptători anticomunişti care au adunat laolaltă zeci de mii de oameni.  Din 1948 pînă în 1950, în satele făgărăşene s-au format grupuri de localnici care încercau să convingă ţărănimea să nu se înscrie în gospodăriile agricole colective. Mulţi ţărani au stat ascunşi pentru a evita întâlnirile cu comuniştii care îi obligau să-şi predea pământurile şi animalele la colectiv. Grupurile astfel formate, mai ales tinerii, au editat şi tipărit manifeste anticomuniste care au fost răspândite în sate. Pentru a contracara acţiunile tinerilor s-au format comitete provizorii şi apoi s-au introdus în sate informatori. În sate precum Ileni, Voivodeni, Viştea, Mândra, miliţienii au tras cu armele asupra tinerilor. S-a remarcat atunci Nicolae Mazilu, elev la Liceul Radu Negru, care le-a răspuns prin foc de armă.   Grupul Gavrilă a urcat în Munţii Făgăraşului în 1948 formând  rezistenţa armată. A fost  susţinut de oamenii din sate, de ceea ce s-a numit rezistenţa pasivă din Ţara Făgăraşului. Astfel de grupuri anticomuniste s-au format în toate zonele ţării.  În  Munţii Apuseni, care aveau o tradiţie de răscoală şi revoluţie, au activat  peste 12 asemenea grupuri începând cu 1948. Grupul lui Petru Mărgineanu, ţăran din Obreja-Alba, a strâns elevi, ţărani şi intelectuali. Grupul numit ,,Fiii Cerului”, organizaţia elevilor din Mihalţ şi Blaj cu structura Frăţiilor de Cruce. Grupul lui Maxim Alexandru din Sălciile-Prahova şi al preotului greco-catolic Suciu Nicolae. Grupul învăţătorului Pascu Cornel din Benic-Alba format din preoţi, învăţători şi ţărani. Aceste patru grupuri s-au unit în toamna lui 1948 într-o organizaţie condusă de Alexandru Maxim. Grupul studenţilor Popa Ştefan şi Moldovan Nicu. A colaborat cu grupul fraţilor Spaniol din Aiud. În zona Ocna Mureş a acţionat grupul lui Leon Şuşman. În zona Bucium-Bistriţa, Alba, s-a format grupul fraţilor Macavei. Elevii de la liceele din Alba au format o organizaţie care a avut legătură cu grupul Dabija din Muntele Mare. În Munţii Cugirului a funcţionat o organizaţie legionară ascunsă, la fel şi în zona Sărmaş-Cluj. Maiorul Dabija a strâns peste 100 de oameni pe care i-a organizat din punct de vedere militar. Prin trădare grupul a fost  arestat, la fel şi cel condus de Popa Ştefan şi au fost  executaţi. În Munţii Retezat s-a organizat, în 1950, un grup anticomunist condus de Teodor Socani, iar în zona Devei grupul ,,Z” format din 16 ţărani. La Sălişte studentul Pătruţ Niculae a adunat câţiva tineri. Grupul de rezistenţă Săplăcan paraşutat în 1951 la Sărata a fost format din 22 de oameni. Constantin Săplăcan era legionar din Bihor, a fost prins după paraşutarea şi găzduirea lui de familia Serafim din Sărata. Este ucis în condiţii misterioase. În Munţii Dobrogei sau în Bucovina s-au formt alte grupuri de rezistenţă anticomunistă.

Cum s-a format Grupul Gavrilă

După Mişcarea studenţească de la Cluj, studenţii făgărăşeni s-au retras acasă pentru a scăpa de urmărirea Securităţii. Dar n-a fost suficient pentru a li se pierde urma pentru că Securitatea i-a căutat şi la domiciliul lor. Au urcat în Munţii Făgăraşului în 1948 şi s-au ascuns. S-au strâns 12 tineri, dar numărul lor a crescut în timp. Au supravieţuit cu ajutorul părinţilor, rudelor şi oamenilor de bine din sate. După doi ani în munţi, la 27 august 1950, Grupul Gavrilă a intrat în vizorul organelor puterii comuniste şi era urmărit în deaproape de securitate şi armată. A fost momentul în care s-au împărţit în trei grupuri, aşa cum stipulează o Notă secretă a Securităţii. O grupă condusă de Ioan Mogoş formată din Nicolae Maziu, Silviu Socol, Gelu Novac, Ioan Duminecă, Nicolae Stanciu, Gheorghe Arsu şi care a acţionat în zona Mândra, Toderiţa, Ileni, Râuşor, Făgăraş. O altă grupă condusă de Marcel Cornea formată din Victor Metea, Ion Chiujdea, Ion Novac, Gheorghe Şovăială, Toma Pirău, Virgil Radeş şi care acţiona la Părău- Ohaba. O a treia grupă condusă de Ion Gavrilă formată din Andrei Haşu, Gheorghe Haşu, Laurean Haşu, Remus Sofonea şi Ion Ilioi. Luptătorii s-au înarmat cu armament procurat de la Traian Monea, Marinescu Mircea din Bucureşti şi Ioan Gheran din Gherla. Li s-au alăturat Aron Comşulea, Partenie Cosma, Zaharia Pop, Iacob Juncu, Nicolae Pică, Ion Pică, Vichente Marcu, Gheorghe Dragoş, Valer Pică, Matei Roşca, Elvira Metea, Traian Socaci toţi din Râuşor. Din Toderiţa li s-au alăturat Norel Vichente, Vasile Balaban, Dumitru Duşa. Din Mândra a fost Ilie Zară, legionar. În aceeaşi perioadă Ion Pică, elev, i-a atras pe Ioan Sasu, Ioan Roşca, Octavian Vlad, Cornel Vlad, Cornel Mija, Ion Balaban, Ion Florea, Octavian Balaban, Ioan Toma, Nicolae Comşulea, Ioan Pică, Ioan Coman, Simion Ghizdavu, Sabin Cornea, Toma Blebea, Ioan Mardan, Dorel Cornea, Ioan Chichernea. La Părău s-a format organizaţia ,,Vultanul” prin studentul Marcel Cornea, învăţătorul Ioan Pridon, Ioan Boamfă şi Ioan Buta. Organizaţia s-a întâlnit în casa lui Ioan Buta şi a adunat în jurul ei mulţi oameni din sat: Iacob Buta, învăţătorul Ciurilă din Grid, învăţătorul Gubernat Rusalim din Comăna de Sus. Grupul de sprijin Viştea a funcţionat sub coordonarea prof. Olimpu Borzea din Viştea de Jos care a strîns săteni din toate sate. Borzea era în dierctă legătură cu luptătorii din munţi. A fost condamnat la moarte, dar i-a fost comutată pedeapsa la muncă silnică pe viaţă. A fost grupul Lenuţei Faina şi Ionele Gheorghe care a fost susţinut de Ioniţă Greavi din Noul Român şi de Orlandea din Avrig. Şi la Şoarş a activat un grup care i-a susţinut pe luptătorii din munţi, fraţii Grecu, Ioan şi Nicolae, şi Ioan Puşcaş. În perioada 1950-1957,  prin trădare au fost împuşcaţi majoritatea luptătorilor din Grupul Gavrilă, în confruntări directe cu Securitatea sau executaţi.  Niciun luptător sau sprijinitor  n-a rămas nedescoperit de Securitate şi Miliţie. Toţi au fost încarceraţi în închisori şi lagăre de muncă. Ani şi ani de închisoare s-au adunat pe numele lor, numiţi fiind de regim ,,bandiţi”.

 Legământul din 1952

  Era Sărbătoarea Învierii, Paştele din anul 1952. O zi frumoasă de primăvară când codrul îşi împlinea frunza, iar pomii se aplecau de floare. Grupul de rezistenţă din Munţii Făgăraşului condus de Ioan Gavrilă al Ogoranului din Gura Văii se afla în munţi. Erau căzuţi deja în luptă câţiva dintre ei. Marcel Cornea, Silviu Socol, Porâmbu, căpitanul Monea, Mogoş, Mazilu, Partenie Cosma şi Baciu. În acea zi de mare sărbătoare s-au adunat cei care mai erau în viaţă. Şi au decis să asiste la slujba religioasă oficiată la Mănăstirea Brîncoveanu de la Sîmbăta de Sus. Dar de pe coasta de răsărit a muntelui de unde se vedea lăcaşul Mănăstirii. „ Se vedea lume în faţa altarului improvizat în pădurea rară din apropierea clopotniţei. Auzeam frânturi din troparul Învierii. Am rămas tăcuţi cât a ţinut slujba şi ne gândeam la cei căzuţi. Eram încă sub povara amintirii ultimului căzut, Andrei Haşu căruia îi spuneam Baciu“ relata Ioan Gavrilă Ogoranu. Unul dintre ei, Remus Sofonea din Drăguş zis Brâncoveanu a spart liniştea grupului şi a zis. „ Dacă vreunul dintre noi va supravieţui, să ne legăm ca acela să ne adune oasele de pe unde vor fi fost aruncate şi să le îngroape aici lângă această mănăstire“. A fost un legământ pe care l-au semnat cu sufletul fiecare dintre componenţii grupului Gavrilă.   Peste întreaga Ţară a Făgăraşului s-a aşternut doliul. Tăvălugul securităţii a ras tot ce i-a ieşit în cale. Copii, femei, bătrâni şi bărbaţi. Din Rezistenţa armată din Munţii Făgăraşului cei care au supravieţuit puteau fi număraţi pe degetele de la o mână. Legămîntul lor din 1952 s-a concretizat abia după 43 de ani, dar în parte. A fost construită crucea de marmură pe care au fost trecute numele luptătorilor. S-a respectat dorinţa drăguşeanului Brâncoveanu, ca locaţia să fie lângă Mănăstirea de la Sâmbăta. Dar osemintele luptătorilor nu au fost adunate pentru a fi depuse într-un singur loc. Pentru că nici acum nu se ştie unde au fost aruncate de comunişti.

Un monument după mai bine de o jumătate de secol

Abia după Revoluţia din Decembrie 1989 supravieţuitorii din Rezistenţă au putut vorbi între ei. Ioan Gavrilă Ogoranu i-a contactat şi le-a amintit de legămîntul tinerilor luptători făcut în 1952. S-au hotărît să ridice o cruce lîngă Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus. Timp de doi ani s-au zbătut să obţină aprobările Mitropoliei Sibiu pentru a putea amplasa crucea pe terenul mănăstirii. Arhitectul proiectul monumentului a fost Anghel Marcu din Bucureşti, recomandat de fostul deţinut politic Niculiţă Goga. Constantin Marinete a sculptat crucea în marmura achiziţionată de la cariera Ruşchiţa. Supravieţuitorii gulagului comunist au stabilit apoi numele luptătorilor căzuţi. S-a depăşit cu uşurinţă numărul 500. Monumentul a fost plătit tot de supravieţuitori. Postamentul crucii a fost turnat de Gheorghe Haşu, un meşter cunoscut din Lisa. Sfinţirea monumentului a avut loc în ziua de 17 octombrie 1995. Primul buchet de flori în memoria eroilor căzuţi a fost depus cu 2 zile înainte de inaugurare de către Regina Ana aflată în vizită la Mănăstire. La inaugurare a  fost prima întîlnire a luptătorilor şi sprijinitorilor rezistenţei după 50 de ani. De tunci, în fiecare an, în prima duminecă după sărbătoarea Sfântului Ilie, toţi se adună la Cruce. Să-i comemoreze pe cei ce s-au dus la cele sfinte. Pentru Ion Gavrilă Ogoranu, fondatorul acţiunii, ultima comemorare a fost cea din 2005. „ Deşi suntem la vârste înaintate, noi nu ne-am terminat încă datoria faţă de ţară, noi nu ieşm la pensie decât atunci câd ne vor bate cuiele. Şi avem datoria ca idealurile noastre să le trecem în mâna unor tineri care să ducă mai departe steagul tinerilor de acum 60 de ani. Vrând ca ţara noastră să rămînă apropiată de Dumnezeu în aşa fel încât spiritul creştin să se reverse în toate domeniile de activitate ale ţării, în cultură, în justiţie, în legi, în obiceiuri, artă. Noi nu ne-am terminat misiunea odată cu trecerea comunismului, idealurile sunt permanente pentru toate timpurile. Suntem puţini, dar întotdeauna cei puţini au fost purtători de idealuri înalte şi de biruinţă“ a spus Ion Gavrilă Ogoranu la ultima comemorare la care a participat la  Crucea de la Mănăstirea Brîncoveanu,  în iulie 2005. Fundaţia ,,Ion Gavrilă Ogoranu” organizează anual evenimentul în prima duminecă, după Sfîntul Ilie. ,, Am ales această sărbătoare pentru că şi Sfântul Ilie a fost prigonit. Aşa am fost şi noi, luptătorii, de către comunişti” justifica Ogoranu data stabilită pentru comemorarea de la Cruce.

Execuţia luptătorilor făgărăşeni  la 20 noiembrie 1957, ora 20.30  

(Vol. 10, fila 462, CNSAS)
,,Astăzi 20 noiembrie 1957, noi, Cpt. de justitie  Cojocaru Gheorghe, procuror militar din Procuratura Militară Bucureşti, însoţit fiind de tov. Georgescu Dumitru, secretar la Tribunalul Militar al Regiunii a II-a Militară în baza delegaţiei nr. 0446/ 20 noiembrie 1957 a Tribunalului Militar al Regiunii a II-a Militară în executarea sentinţei 1369 din 26 august 1957 a Tribunalului Militar al Regiunii a III-a Militare Cluj, rămasă definitivă potrivit deciziei nr. 498 din 12 septembrie 1957 a Tribunalului Suprem, Colegiul Militar prin care s-a respins recursul declarat de condamnaţi în contra sentinţei sus menţionate şi executorie, potrivit adresei nr. 15779/ 1 noiembrie 1957 şi a Prezidiului Marii Adunări Naţionale către Ministerul Justiţiei, Direcţia Tribunalelor Militare, ne-am transportat la Penitenciarul Jilava în vederea executării pedepsei cu moartea a condamnaţilor:
1. Chiujdea G. Ioan, născut la 14 martie 1921 în comuna Berivoii Mici, raion Făgăraş, Regiunea Stalin, fiul lui Gheorghe şi Maria, necăsătorit, fără ocupaţie, cu ultimul domiciul în comuna natală.
2. Haşu A. Laurean, zis Laur, născut la 23 octombrie 1921 în comuna Breaza, raion Făgăraş, Regiunea Stalin, fiul lui Alexandru şi Maria, necăsătorit, fără ocupaţie, cu ultimul domiciliu în comuna natală.
3. Novac P. Ioan, zis Nelu, născut la 23 februarie 1930 în comuna Berivoii Mici, raion Făgăraş, Regiunea Stalin, fiul lui Petru şi Eugenia, necăsătorit, fără ocupaţie, cu ultimul domiciliu în comuna natală.
4. Haşu A. Gheorghe, zis Rucăreanu, născut la 29 aprilie 1921 în comuna Pojorta,
satul Lisa, raion Făgăraş, Regiunea Stalin, fiul lui Andrei şi Zenovia, căsătorit, are doi copii, fără ocupaţie, cu ultimul domiciliu în comuna natală.
5. Pop I. Ioan, zis Jean, născut la 21 ianuarie 1908, în comuna Indiana – Harbor, Ohio, SUA, fiul lui Ioan şi Varvara, căsătorit, are doi copii, cu ultimul domiciliu în comuna Lisa, nr 29, raion Făgăraş, regiunea Stalin.
Ne-am transportat în comuna Jilava, unde se afla Penitenciarul Jilava şi unde condamnaţii de mai sus sunt deţinuţi şi unde a fost ales locul de executare al pedepselor date prin sentinta nr. 1369/ 26 august 1957 a Tribunalului Militar al Regiunii a III-a Militare Cluj, rămasă definitiva şi executorie astăzi 20 noiembrie 1957, orele 20, am sosit la penitenciarul Jilava, unde am găsit prezenţi pe Mr. Stanciu Dumitru, delegat din partea Administraţiei de Stat, doctor Enescu Mihai, medicul Penitenciarului Jilava şi pe tov. Lt. Col. Ghiorghiu Mihai, comandantul Penitenciarului Jilava. La ora 20:30 fiind fixată execuţia, înainte de această oră fixata însoţiţi fiind de secretarul Georgescu Dumitru şi de comandantul Penitenciarului Jilava Lt.Col. Ghiorghiu Mihai am mers la celulele unde se aflau condamnaţii Chiujdea G. Ioan, Haşu A. Laurean, Novac P. Ioan, Haşu A. Gheorghe şi Pop I. Ioan şi i-am încunoştinţat că a sosit timpul executării pedepsei pentru faptele săvârşite şi au fost întrebaţi dacă mai au ceva de mărturisit sau vreo dorinţă, la care condamnaţii au declarat că nu mai au nimic de spus. La ora 20:30, după ce s-a primit raportul comandantului grupei de executie, Cpt. Sălceanu Gheorghe s-a dispus să se citească oamenilor din grupa de execuţie de către secretar dispozitivul sentinţei de condamnare şi expunerea faptelor săvârsite de condamnaţi. După aceasta s-a ordonat aducerea condamnaţilor care au fost aduşi sub excortă, care a însoţit pe condamnaţi până la stâlpii de execuţie, însoţit de comandantul penitenciarului. Condamnaţii au fost legaţi la ochi şi apoi de stâlpii de execuţie cu spatele către grupa de execuţie. După îndeplinirea celor de mai sus, am ordonat comandantului grupei executarea, care s-a efectuat prin împuşcare pe rând.  Medicul Penitenciarului Jilava a constatat moartea condamnaţilor de mai sus. După 1 oră de la executie şi de la constatarea morţii de către medicul penitenciarului, cadavrele celor executaţi s-au dat în primire comandantului penitenciarului Jilava, pentru a proceda la înhumarea lor.
Drept care s-a încheiat procesul verbal în 5 exemplare, unul ramânând la închisoarea Jilava, pentru a proceda la declararea morţii condamnatilor, pentru cauze legale, la ofiţerul stării civile, ale comunei Jilava.
Procuror militar Cpt. de justitie Cojocaru Gheorghe
Secretar Georgescu Dumitru
Medic dr. Enescu Mihai
Delegatul administratiei de stat Mr. Stanciu Dumitru
Comandantul Penitenciarului Lt. Col. Gheorghiu Mihai
Comandantul grupei de executie Salceanu Gheorghe”

Torţionarul Gheorghe Crăciun şi cele 4 loturi de luptători condamnate

 ,,M.A.I. Regiunea Stalin nr. 8/55-296:08. 08. 1957

•  Urmare a raportului nostru nr. 8/63.823 din 14 Decembrie 1956, privind banda teroristă din m-ţii Făgăraşului, precum şi complicii acestei bande arestaţi până în prezent, raportam: cercetările în această problema fiind definitivate, pentru trimiterea în judecată a elementelor arestate în această cauză, s-a format un nr. de 4 loturi.
  Lotul nr. 1 compus din:  Chiujdea Ioan, Haşu Laurean, Novac Ioan, Metea Victor,  Ilioi Ioan, Haşu Gheorghe, Pop Ioan zis Jean, Borzea Olimpiu, Grovu Ioan, Burlacu Niculae, Stanciu Viorel Aurel, Bucelea Ioan, Bucelea Vasile, Borzea Gheorghe, Cristian Ioan, Şandru Victor, Dâmboi Victor.

Lotul nr. 2 compus din: Munteanu Vasile, Munteanu Octavian, Mihai Ieronim,  Bârsan Ioan, Albu Ieronim, Burdăruş Gheorghe, Ramba Gheorghe, Drugă Gheorghe, Comanici Octavian, Popaiov Octavian, Trandafir Niculae, Banciu Aurel, Câlţea Moise, Begrea Simion, Geamănu Victor,  Dascălu Cornel.

Lotul nr. 3 compus din: Muţiu Ioan, Ostăcioaia Gheorghe, Vulcu Constantin, Vulcu Ioan, Oancea Virgil.

Lotul nr. 4 compus din: Cotoros Timoftei, Gavrila Nicolae, Leancu Ioan, Deişoreanu Aurel, Câcit Ioan, Clem Aron, Cârstea Petru, Toader Ioan, Metea Gheorghe, Fogoroş  Liviu, Niţu Gheorghe, Andrei Ioan,  Logrea Gheorghe
Lotul nr. 1 şi 2 a fost judecat şi condamnat de Tribunalul Militar al regiunii a III militare Cluj, iar sentintele de condamnare au fost trimise dumneavoastra cu raportul nr. 83.235 din August 1957. Pentru lotul nr. 3 s-a fixat termen de judecată în ziua de 10 august, iar pentru lotul nr. 4, ziua de 12 august 1957. Din această problemă, au rămas netrimişi în justiţie învinuiţii: Budac Remus şi Mihai Aurel. Cercetările cu aceştia doi deşi sunt definitivate, trimiterea lor în judecată urmează a mai fi amânată, întrucât prin trimiterea acestora în justiţie s-ar putea ajunge la desconspirarea unor combinaţii informativ operative ce au fost luate în vederea depistării banditului Gavrila.
Şeful Regiunii Stalin Col. Crăciun Gheorghe
Şeful serviciului anchete Mr. Alexandrescu Stelian”

(Lucia BAKI)