Săptămîna trecută spitalele din Ţara Făgăraşului au fost luate în vizor, s-au făcut controale, s-a ameninţat că vor cădea capete şi că se desfiinţează anumite posturi, că se reduce numărul de paturi atît la Făgăraş cît şi la Victoria şi aşa mai departe. Totul pe fondul deja ştiutei crize, în care trebuie să îţi aduci medicamente de acasă dacă eşti pacient, să înduri dezinteresul unor medici, să fi bine informat ca să nu pici pradă unui malpraxis şi să fii spectator la conflictul, de multe ori public, dintre medici. E greu de crezut că se va schimba totuşi ceva în bine, pentru că tradiţiile făgărăşene acţionează mai puternic decît ordinele venite de sus. O prietenă a fost internată recent în Făgăraş pentru o operaţie aproape banală. Motiv de vizită pentru mine şi de constatare a faptului că spitalul e mai curăţel dar servicile sînt aceleaşi. Prietena/pacientă a fost făcută bumerang între două secţii, deşi avea dureri mari, pentru că medicii nu se puteau sau nu aveau chef să constate de ce suferă exact. Într-un capăt de traseu pacienta era certată ,,păi ce vii la mine că e de competenţa lu ălă“ iar în celălalt capăt i se spune ,,fetiţo, tu nu suferi de ce mă ocup eu, mergi înapoi“. După ce i s-a dat într-un final un diagnostic, pacienta a fost operată, după ,,plicul“ de rigoare, şi în primele nopţi a stat în urina precedentei ocupante a patului. Abia cînd şi-a venit în simţiri, după operaţie, a ,,acţionat“ şi pentru un cearşaf curat. M-au luat transpiraţile reci cînd mi-a povestit. M-a lovit realitatea că eu nu ştiu să dau şpagă! Bine, nici să iau, dar asta e altă discuţie şi acolo pot măcar să refuz. Mă fîsticesc, mă înroşesc, nu găsesc momentul, îmi repugnă ideea, mă bagă în pămînt. Aşa că în mod categoric dacă e să ajung vreodată la spital, dacă nu o să fiu inconştient, o să am probleme mari. Mă trec deja fiorii cînd mă gîndesc cum o să mă uit la tanti asistentă şi o să zic galeş ,,ciocolata asta este pentru dumneavoastră“. Nu ştiu ce e mai umilitor. Faptul că ea se coboară la o ciocolată de 2 lei sau că eu vreau să îi cîştig bunăvoinţa şi automat un cearceaf curat prin această manevră. Mita, şpaga şi atenţiile sînt singurele constante din sistemul medical făgărăşean, indiferent de ordinele venite oficial de sus. Probabil cel mai util lucru pe care îl pot face şefii de la Bucureşti este să le reglementeze şi să le oficializeze, ca măcar noi, ăştia care nu ne pricepem la dat şpagă, să murim de moarte bună şi nu de ruşine. ALIN BUJOR